Šåōåšąņ: Principala cauza a handicapului

după accidente vasculare cerebrale, īn majoritatea cazurilor o constituie hemiplegia. Aceasta necesită un accent deosebit asupra măsurilor de recuperare neuromotorie. Termenul “recuperare” sau “reabilitare” expune complexitatea eforturilor īn domenii medicale, fizice, psihologice, pedagogice, sociale, profesionale care au drept scop evitarea invalidizării bolnavului şi reīntoarcerea lui la un mod de viaţă normal. Se cunosc trei nivele ale reabilitării, atingerea cărora au loc prin diferite mecanisme.

I nivel. Restabilirea

Scopul acesteia este de a atinge acelaş efect a sistemei, īn aceaş componenţă, care puteau fi temporar dezorganizaţi sub influenţa diferitor factori.

Restabilirea are loc atunci cīnd nu au murit toţi neuronii, iar focarul constă din elemente intacte. Inhibiţia de protecţie fiind o măsură fiziologică uneori capătă caracter patologic, durīnd timp īndelungat şi făcīnd imposibile restabilirea funcţiilor. Deaceea uneori o hemiplegie poate dura mult timp, leziunea neuronală fiind minimală. Măsurile medicale trebuie īntreprinse anume la acest nivel, pentru a dezinhiba elementele nervoase şi stimularea lor şi aceasta se poate obţine prin aplicarea gimnasticii curative, masajului, fizioprocedurilor.

Acest nivel se obţine īn primele 6 luni după accidentul vasculr cerebral.

II nivel. Compensaţia

La alterarea unei funcţii a sistemului, funcţia structurii lezate o īndeplineşte alta ce nu a fost traumatizată.

Scoarţa cerebrală reacţionează orice modificări dintre organism şi mediul extern. La analiza impulsurilor noi ce vin īn cortex după lezarea analizatorului motor, īn ea se formează noi centre responsabili de indeplinirea funcţiei.

Mecanismul ce permite să atingem nivelul compensaţiei īl prezintă reorganizarea compensatorie, includerea īn īndeplinirea funcţiilor sistemelor cerebrale care īnainte nu le īndeplineau. Dar la acest nivel nu se atinge o restabilire completă a funcţiilor, mişcările sīnt schimbate, cu defect.

III nivel. Readapterea, adaptarea către defect.

Īn prezenţa unui defect evident, cu leziune neuronală masivă lipseşte posibilitatea compensării din cauza afectării difuze a cortexului. La pacient gradul handicapului va fi evident şi persistent.

Scopul acestui nivel va fi de a īnvăţa bolnavul către auto deservire.

Se cunosc două tipuri de reabilitare:

1. staţionară

2. de ambulator

Etapa de staţionar prevede acordarea paturilor pentru reabilitarea īn secţiile de neurologie, formarea unei secţii de reabilitarea pentru tratarea bolnavilor īn perioada subacută, staţionare de reabilitare de zi.

Īn ultimi ani īn toate ţările este tendinţa de a micşora durata reabilitării īn staţionar şi a o transfera la etapa de ambulator. Cea mai fregventă formă de organizare a procesului de reabilitare este cea de brigadă. Specialiştii de bază a brigăzii sīnt:

  1. cinetoterapeuticul

  2. fizioterapeuticul

  3. psiholog medical

  4. psihoterapiutul

  5. lucrător al sferei sociale

  6. logoped

  7. neuropsiholog

  8. lucrător īn sfera muncii.

Īn fruntea brigăzii se află neurologul cea trecut specializarea īn reabilitarea medicală.

Măsurile de bază a reabilitării sīnt:

  1. Cinetoterapia

  2. Psihoterapia

  3. Restabilirea funcţiilor corticale superioare

  4. Terapia prin muncă

  5. Tratamentul medicamentos

  6. Fizioterapia


Perioada acută, durata ei, este determinată regresul procesului de dislocare şi edem cerebral. Īn ictus hemoragic durata 1,5 – 6 săpt. Īn ictus iscemic 1 –4 săpt.

Īn aceasta perioadă se īntreprind măsuri pentru a salva viaţa pacientului şi a stabiliza funcţiile vitale.

Măsurile de recuperare se īncep cīt mai precoce, dar după stabilizarea bolnavului. Reabilitarea pasivă ce include cinetoterapia, masajul, gimnastica pasivă, respiratorie se īncepe din primele zile.

Reabilitarea activă este strict individuală şi depinde de caracterul infarctului.

Reabilitarea pasivă

Cinetoterapia - se īndeplineşte sub formă de gimnastică curativă, elementele căreia sīnt:

  1. poziţiile anumite

  2. mişcările pasive

  3. gimnastica respiratorie

  4. privirea fixată şi motilitatea oculară

  5. masajul

Trebuia de ţinut cont de creşterea treptată a activităţilor şi preīntīmpinarea oboselii.

Tratarea prin poziţii de gimnastica pasivă se īncepe īn:

  • ictus ischemic – la 2-4 zi

  • ictus hemoragic – la 6-8 zi īn condiţii de hemodinamică stabilă (cifrele TA- lucrătoare, FR- 18-19`, pulsul ritmic.)


I.Tratarea prin poziţie

Dezvoltarea contracturii hemiplegice cu poza Vernike-Man apare la aflarea īndelungată a membrilor paretice īntr-o poziţie – aferentaţia permanentă de la muşchi duc la formarea īn SNC a unor focare staţionare de excitaţie. Există diferite scheme de aranjare a membrilor paretice pentru prevenirea apariţiei contracturilor.

Schema I (după Tcaceva)


Alterarea periodică a poziţiei membrelor īn poziţia bolnavului pe spate şi pe o parte.

Poziţia pe spate (des. 1-4) inversă poziţiei Vernike-Man. Mīna paretică se aranjează pe o pernuţă ca toată mīna şi centura scapulară să ie la un nivel pe suprafaţa orizontală. Apoi mīna se aduce lateral pīnă la un unghi de 90 ŗ (la dureri se face lent), se īndreaptă şi se supinează. Mīna īntinsă să fixează cu langeta, iar pe umăr se pune un săculeţ cu năsip. Picorul paretic se flectează īn articulaţia genunchiului sub un unghi de 15-20ŗ ( se pune un rulon sub genunchi), planta să flexează sub un unghi de 90ŗ şi se menţine aşa fixată de pat.

Poziţia pe partea sănătoasă.(des.4.2.)

Membrele paretice ocupă o poziţie flectată.

Mīna se flectează īn articulaţia umărului şi cotului, se pun pe o pernuţă, piciorul se flexează īn articulaţia coxofemurală, genunchiului şi talocrurală, se aranjează pe altă pernă. Dacă tonusul muscular nu s-a mărit, poziţia pe spate şi pe o parte se alterează la fiecare 1,5-2 ore, iar pe partea sănătoasă 30-50 min.

Schema II(după J. Vontighem 19919)

Alterarea poziţiilor pe spate, partea sănătoasă şi partea bolnavă.

  1. Poziţia pe spat (des. 4.3.)

Capul pe pernă, gītul flectat, umerii se susţin cu perna. Mīna paretică se aranjează pe pernă la distanţă de la corp, īndreptată īn articulaţia cotului şi mīinei, degetele īntinse. Coapsa paretică este īn extensie şi pusă pe pernă.

  1. Poziţia pe partea paretică (des. 4.4.)

Capul se stabilizează īn poziţia comodă, trunchiul puţin īntors şi se menţine din spate şi picioare cu perne.

Coapsa piciorului paretic se aranjează īn extensie, articulaţia genunchiului īn flexie uşoară. Mīna paretică să īntinde pe pernă. Mīna sănătoasă se aranjează pe pernă sau pe corp. Piciorul sănătos – poziţie pe pernă uşor flectat īn articulaţia genunchiului şi cocsofemorală.

III Poziţie pe partea sănătoasă (des. 4.5.)

Capul ocupă o poziţie pe o linie cu trunchiul, trunchiul uşor flectat anterior. Mīna paretică se aranjează pe pernă, flectată īn articulaţie umărului sub un unghi de 90ŗ şi īntinsă.

Piciorul paretic uşor flectat īn articulaţia coxofemorală şi artiulaţia genunchiului, gamba şi planta sīnt plasate pe pernă.

Mīnă sănătoasă ocupă o poziţia comodă. Piciorul sănătos se aranjează īn extensia articulaţiei genunchiului şi articulaţia coxofemorală. La tratarea prin poziţie se va ţine cont ca mīna şi articulaţia umărului membrului paretic să se afle la acelaşi nivel pentru a ivita extensia capsulei articulare. Aşa o extensia apare destul de fregvent şi este īnsoţită de apariţia durerilor.

II.Mişcările pasive.

Ameliorează circulaţia īn membrele paretice, contribue la scăderea tonusului muscular, precum şi stimulează apariţia mişcărilor active datorită influienţei reflectorii a impulsaţiei aferente ce apare īn muşchii şi articulaţiile membrelor paralizate.

Pentru a diminua hipertonusul muscular şi preīntīmpinarea apariţiei schineziilor musculare pasive se īncep din articulaţiile mari a membrelor treptat trecīnd la cele mici.

Mişcările pasive se fac atīt pe partea bolnavă cīt şi pe cea sănătoasă cu un temp lent (tempul rapid măreşte tonusul muscular). Pentru acasta metodistul cu o mīnă apucă extremitatea mai sus de articulaţie, cu alta mai jos, făcīnd apoi mişcări īn aceasta articulaţie īntr-un volum cīt mai deplin.

Īn fiecare articulaţie se fac 5-10 mişcări. Mişcările pasive se asociază cu gimnastica respiratorie şi īnvăţarea bolnavului īn relaxarea activă a muşchilor.

Īn efectuarea mişcărilor pasive īn articulaţia umărului nu se recomandă abducerea şi flexia bruscă a mīinii paretice īn articulaţia umărului pentru a preīntīmpina traumatizarea ţesuturilor periarticulare.

Pentru a preīntīmpina extinderea capsulei articulaţiei umărului se īntrebuiţează procediul “de īnşurubare” a capului humeral īn fosa articulară metodistul cu minele treimile inferioare a gambelor flectate īn articulaţiile genunchiului şi efectuiază alterīnd flexia şi extensia īn articulaţia genunchilor şi coxofemurale cu alunecarea concomitentă a plantelor pe pat.

La efectuarea mişcărilor pasive un rol se acordă apariţiei sinchineziilor īn membrele paretice. La efectuarea mişcărilor īn membrul inferior cu scop de a preīntīmpina apariţia sinchineziilor īn mīna paretică bolnavul īncleaştă degetele mīinilor “īn lacăt”, sau apucă cu palmele articulaţiile cotului.

Īn timpul cīnd metodistul face mişcări pasivi īn piciorul paretic, bolnavul cu mīna sănătoasă face mişcări cu mīna paretică opuse celor sinchinezice.

Pentru preīntīmpinarea sinchineziilor īn picior la efectuarea mişcărilor

īn membrele superioare picioarelor paretic poate fi fixat cu o langetă.

Ų MASAJUL

Mişcările active

Īn lipsa contraindicaţiilor se īncep:

ictus hemoragic –la 15-20 zi

ictus ischemic-la 7-10 zi de boală.

Cerinţa de baz㠖dezolarea strictă a sarcinii şi creşterea ei treptată.

Se desting exerciţii cu caracter static īn care are loc contracţia tonică a muşchilor şi exerciţii cu caracter dinamic-īnsoţit de efectuare mişcărilor. Īn pareze severe gimnastica activă se īncepe cu exerciţii cu caracter static ca fiind mai uşoare. Aceste exerciţii, constau īn menţinerea segmentelor membrelor īn poziţia dată.(de cinetoterapeut) .Īn tabelul 4.1 sīnt arătate unele exerciţii de aşa caracter.

Exerciţiile cu caractre dinamic se efectuiază īn primul rīnd pentru muşchii tonusul cărora deobicei nu se măreşte: m. abductor a umărului, supinatori, extensorii braţului, mīinii, degetelor, m. abductori ai coapsei, flexării gambei şi plantei piciorului.

Īn pareze profunde se īncepe cu exerciţii ideomotorii (bolnavul la īnceput trebuie să-şi imagineze singur exerciţiile date, iar apoi să-le efectuieze, comentīndu-le verbal) şi exerciţii īn condiţii necomplicate.

Aceste condiţii constau īn īnlăturarea forţei de greutate, şi forţei de frecare ce complică efectuarea exerciţiilor. Pentru aceasta mişcările se fac pe o suprafaţă orizontală, netedă, cu ajutorul metodistului care menţine segmentele membrelor mai jos sau mai sus de articulaţia īn mişcare.

O importanţă se acordă mişcărilor izolate īn articulaţii. Petru aceasta se foloseşte procedeul de opunere mişcării active, ce permite metodistului de a regula cu sarcina īn diferite grupe de muşchi. Trebuie de urmărit respiraţia (nu se permite reţinerea respiraţiei), extinderea m. hipertonici la inspiraţie. Se efectuiază toate mişcările posibile petru această articulaţie cu un temp lent. La baza formării deprinderilor motorii stă formarea unor legături īntre diferiţi analizatori corticali, atunci la gimnastică curativă se folosesc diferite forme de aferentaţii (stimulaţia proprio- şi exteroreceptorilor).

Spre sfīrşitul perioadei acute a bolii se complică şi caracterul mişcărilor active, fregvenţa repetării lor, se īncep exerciţii şi pentru trunchi (īntoarceri şi īnclinări laterale, flexie, extensie.)

Īncepīnd cu a 8-10 zi īn ictus ischemic şi de la 3-4 săot. īn ictus hemoragic dacă permite starea generală a bolnavului şi hemodinamică, bolnavul se īnvaţă a şede. La īnceput bolnavului de 1-4 ori pe zi pe durată de 3-5 min. i se dă o poziţie semişezīndă sub un ungi de 30ŗ. Īn decurs de cīteva zile sub controlul pulsului se măreşte unghiul şi durata. Accelerarea pulsului la schimbarea poziţiei nu trebuie să depăşească 20 b./min.,la apariţia unei tahicardii evidente se micşorează unghiul de aşezare şi durata procesului.

Peste 6 zile unghil de ridicare se măreşte pīnă la 90ŗ, iar durata - pīnă la 15 min. apoi se īnvaţă aşezarea cu picioarele coborīte (mīna paretică se fixează pentru a preīntīmpina extinderea capsulei articulare a umărului.

Īn timpul aşezării piciorului sănătos periodic se aranjează pe cel bolnav pentru a repartiza masa corpului pe partea paretică.

Se trece la poziţia īn picioare līngă pat pe ambele picioare şi alterīnd un picior cu altul (fixīnd articulaţia genunchiului pe partea paretică cu ajutorul langetei),mersul pe loc, apoi pe mersul prin salon, coridor cu ajutorul metodistului, iar pe măsura īmbunătăţirii mersului – cu ajutorul cīrjelor.

Este important de a elabora un steriotip corect al mersului, care constă īn flexia concomitentă a piciorului īn articulaţia flexo-femurală , genunchiului , taloclurală. Ultima etapă este mersul pe scări . mīna paretică să fie fixată. Măsurile metodice pentru īngrijirea bolnavilor cu hemipareză sīnt date (tab.4.3).


MASAJ (III punct al reabilitării pasive )

Masajul īn lipsa contraindicaţiilor se īncepe la acelaşi termen după ictus, īn ictus ischemic – la 2-4 zi de boală

ictus hemoragic – la 6-8 zi de boală.

Masajul se face īn poziţia bolnavului culcat pe spate şi partea sănătoasă, zilnic, īncepīnd cu durata de 10 min. şi treptat mărim durată pīnă la 20 min. Masajul muşchilor poate influenţa la starea tonusului muscular: īn pareze spastice excitarea energică a ţesuturilor duce la creşterea spasticităţii. Mărirea spasticităţii poate fi cauzate şi de tempul mişcărilor masante (semnul lent scade tonusul muscular).

Deoarece īn hemiplegie este o hipertonie selective, masajul tot trebuie să fie selectiv.

La efectuarea masajului pentru muşchii hipertonici se face netezirea, frecarea circulară şi vibraţia neīntreruptă. La masarea muşchilor antagonişti se foloseşte netezirea, frecare şi vibraţia īntreruptă.

Masajul se īncepe de la segmentele proximale şi continue spre cele distale a membrelor. Se atrage atenţie masării m. pectoral mare cu tonus mărit, se face netezire lentă, şi m. deltoid – cu tonus scăzut (se face masaj stimulant).

Masajul se face timp īndelungat, la un curs 30-40 de proceduri. Durată măsurilor de reabilitare īn staţionar nu durează mai mult de 1,5-2 luni. Ulterior bolnavul se transferă la centre de reabilitare ambulatorii.


Tabelul 4.1.

Exerciţii pentru contracţia statică a muşchilor membrelor

¹

Exerciţiul

Poziţia iniţială şi metodica de afectuare

1

Contracţie statică a muşchilor extensor a mīinii ( des. 4.7.)

Culcat pe o suprafaţă orizontală: pe spate, umărul paralel trunchiului, antebraţul flexat sub < 90 ŗ după poziţie verticală. Metodistul susţine antebraţul bolnavului, bolnavul efectuează contracţia statică a muşchilor extensori ai mīinii

2

Contracţia statică a muşchilor flexori a braţului (des. 4.8)

Culcat pe o suprafaţă orizontală pe spate, umărul paralel trunchiului, antebraţul flexat sub < 90 ŗ şi după poziţie verticală. Metodistul susţine antebraţul īn această poziţie ţinīnd bolnavul de mīnă, bolnavul făcīnd contracţia statică a muşchilor flexori a antebraţului.

3

Contracţia statica a muşchilor flexori a antebraţului (des. 4.9)

Culcat pe o suprafaţă orizontală pe spate. Mīna īn extensie īn articulaţia cotului la un < 180 ŗ se ridică īn sus . Metodistul ţinīndu-se de umărul bolnavului ţine mīna īn poziţie verticală, bolnavul īncercīnd contracţia statică a muşchilor extensori ai antebraţului.

4

Contracţia statică a muşchilor flexori dorsali ai plantei (des. 4.10)

Culcat pe o suprafaţă orizontală, mīinile de-a lungul corpului, piciorul sănătos flectat īn articulaţie genunchiului şi se sprijină cu planta pe pat, membrul paretic se aranjează pe cea sănătoasă gamba se aşează pe o suprafaţă orizontală. Bolnavul face contracţii statice a muşchilor flexori dorsali ai plantei.

5

Contracţia statică a muşchilor extensori ai gambei (des. 4.1)

Culcat pe spate pe o suprafaţă orizontală, mīinele de-a lungul corpului, piciorul sănătos flectat īn articulaţia genunchiului şi sprijinit planta de pat, piciorul paretic se aranjează pe cel sănătos, apoi gamba piciorului paretic se extinde īn articulaţia genunchiului sub < 180 ŗ, şi se susţine de metodist. Bolnavul menţine gamba īn poziţia dat㠖 vertical.

6

Contracţia statică a muşchilor flexori ai gambei (des. 4.2)

Culcat pe burtă, flexată īn articulaţia genunchiului sub < 90 ŗ, gamba poziţionată īn poziţie verticală şi susţinută de metodist. Bolnavul se stăruie să menţină gamba īn poziţie verticală.

7

Contracţia statică a muşchilor flexori ai coapsei (des.4.13)

Culcat pe o suprafaţă orizontală, pe spate, piciorul paretic flexat sub < drept īn articulaţia coxo-femurală şi articulaţia genunchiului, gamba susţinută de metodist. Bolnavul susţine coapsa īn poziţie orizontală dată.


Metodica īngrijirii bolnavului cu hemipareză.

Tabelul 4.2.

Trecerea bolnavului pe pat (des. 4.16)

Metodica īndeplinirii

Bolnavul culcat pe spate, picioarele flexate īn articulaţiile genunchilor şi sprijinindu-se pe plante. Ajutorul rădică bazinul bolnavului şi īl trage īntr-o parte, apoi cu ajutorul pernei se trec şi umerii bolnavului.

Trecerea bolnavului peste partea sănătoasă (des. 4.17)

Pasiv: piciorul paretic flexat īn articulaţie genunchiului, mīinile bolnavului īmpreună. La rostogolire bolnavul se susţine de umăr şi coapsă.

Activ: bolnavul ţine mīinile unite īmpreună, trece piciorul paretic peste cel sănătos, īncepīnd de la coapsă.

Trecerea peste partea paretică.

Ajutorul susţine umărul şi genunchiul de partea paretică, bolnavul trece mīna sănătoasă şi piciorul pe partea cealaltă.

Trecerea din poziţia culcată īn poziţia şezīndă. (des. 4.19)

Pasiv: bolnavul īn poziţie cu picioarele flectate se rostogoleşte peste partea paretică, la trecerea īn poziţia şezīndă bolnavul se susţine de marginea patului.

Activ: bolnavul culcat pe partea paretică. Pentru ca să se aşeze, se sprijină de marginea patului cu mīna sănătoasă, ajutorul susţine coapsa pacientului şi īndreaptă umărul din partea sănătoasă īn sus.

Scularea din poziţie şezīndă (des. 4. 20)

Īn faţa bolnavului se aranjează o taburetă. Pacientul īntinde mīna paretică īnainte, susţinīnd-o cu mīna sănătoasă, se apleacă īnainte aşa ca capul să fie īnaintea picioarelor şi se ridică. Ajutorul stă din partea hemiparezei susţinīnd bolnavul, iar mīna ajutorului să fie aranjată īn regiunea articulaţiei coxo-femurale sănătoase, cealaltă mīn㠖 pe genunchiul piciorului paretic.

Trecerea de pe scaun pe pat sau de pe pat pe scaun (des. 4.21)

Pasiv: ajutorul stă īn faţa bolnavului, apucă bolnavul de umeri, susţinīnd mīna paretică īntinsă īntre umărul şu trunchiul său, genunchiul piciorului paretic este cuprins īntre genunchiul ajutorului. Greutatea bolnavului se trece pe tălpi, apoi ajutorul īndreaptă umerii bolnavului īnainte şi īn jos, ajutīnd la aceea ca tălpile bolnavului să se desparte de podea. Apoi se trece şi trunchiul bolnavului.

Activ: bolnavul lasă picioarele pe podea, tălpile se află pe o linie verticală cu genunchii, mīinele īn lacăt īntinse īnainte. Tălpile se desprind de podea, iar īn greutatea corpului se trece īnainte, bolnavul se deplasează spre scaun sau pat. Ajutorul susţine bolnavul de coapse şi coordonează mişcările, redīndule plasticitate. Pentru a uşura anteflexia bolnavului īn faţa lui se aranjează un scaun, de care pacientul se poate sprijini īn timpul sculării.

Mersul īn poziţie şezīndă (des. 4.22)

Pasiv: masa corpului bolnavului se trece lent dintr-o parte īn alta, schimbīnd concomitent şi tălpile. Mīinele sīnt fixate īn lacăt şi īntinse īnainte.

Activ: bolnavul desinestătător īndeplineşte mişcările susnumite, mīinele īntinse īnainte.

Mersul (des. 4.23)

Ajutorul stă īn faţa bolnavului. Mīna paretică se aranjează pe umărul ajutorului. Ajutorul susţine mīna paretică, trecīnd mīna sa sub umărul bolnavului. Cealaltă mīna ajutorului se aranjează pe bazinul pacientului şi ajută la mers. Ajutorul se poate aranja şi din partea hemiparezei şi susţine umărul şi palma mīini paretice.


Restabilirea deprinderilor uzuale la bolnavii după ichtus.

Tabelul 4.3.

Deprinderea

Metodică

Dezbrăcarea (des. 4.24)

Bolnavul: urmăreşte după menţinerea echilibrului; mīna paretică se menţine īntre genunchi īn aşa mod ca să suprimăm sinchineziile patologice: cu ajutorul mīinii sănătoase trage gulerul cămaşei peste cap; scoate mīna sănătoasă din mīnică strīnsă cu mīna care se află pe geninchi, cu mīna sănătoasă scoate haina de pe mīna paretică. Metodistul urmăreşte echilibrul pacientului, menţine mīna paretică īntinsă; ajută suprimarea sinchineziilor īn mīna paretică.

Īmbrăcarea pantalonilor (des. 4.25)

Bolnavul ocupă o poziţie “picior peste picior”, īmbracă pantalonii pe piciorul paretic cu ajutorul mīnii sănătoase; aranjează piciorul paretic pe podea astfel ca degetele piciorului să fie pe o linie verticală cu genunchiul; piciorul sănătos īl īmbracă īn pantalon. Īnainte de aşi trage pantalonii bolnavul trebuie să se asigure că īşi menţine echilibru īn picioare. Pentru a fi mai sigur se poate sprijini de masă.

Metodistul: īndreaptă mīna bolnavului īn timpul primei faze de īmbrăcare; controlează trecerea greutăţii corpului pe piciorul paretic; ajută la fixarea genunchiului piciorului paretic īn timpul fazei a doua de īmbrăcare.

Īmbrăcarea maioului (des. 4.26)

Bolnavul: aranjează maioul pe coapsa piciorului sănătos cu tăitura mare īn jos, mīna paretica fiind strīnsă īntre genunchi pentru preīntīmpinarea sinchineziilor patologice, cu ajutorul mīinii sănătoase īmbracă maioul peste cap. La īmbrăcarea maioului peste cap corpul rămīne uşor flectat, apoi bolnavul se īndreaptă şi – şi aranjează maioul.

Metodistul: īndreaptă mīna paretică īn mīnecă; ajută la īmbrăcarea maioului peste cap.

Īmbrăcarea cămaşei

(des. 4.27)

Bolnavul: se aşează aşa ca pentru īmbrăcarea maioului; aranjează cămaşa pe genunchiul piciorului paretic cu gulerul īn jos; mīna paretică se strīnge īntre genunchi pentru preīntīmpinarea sinchineziei; aranjează mīneca pentru măna paretică īntre genunchi; cu măna sănătoasă trage măneca pe măna paretică pīnă la nivelul umărului; se apucă cămaşa şi se īmbracă mīna sănătoasă.

Metodist: īndreaptă mīna paretică īn mīneca hainei.

Īncălţarea īncălţămintei şi ciorapilor. (des. 4.28)

Bolnavul: ocupă poziţia iniţială, arătată pe desen, desface ciorapu cu degetul mare, indicator şi mediu, īncalţă ciorapul. Īncalţă īncălţămintea pe degete, pune talpa cu piciorul pe podea şi īncalţă piciorul.

Metodistul: la necesitate corectează poziţia īncălţămintei la prima etapă; exercită presiune pe genunchiul paretic la etapa a doua.

Curăţirea dinţilor, pieptănarea, bărbieritul, şi machiajul (des. 4.29)

Bolnavul: se convinge īn stabilitatea sa; după măsura posibilităţilor īndeplineşte procedurile corespunzătoare cu ambele mīini.

Metodistul: ajută bolnavului la menţinerea echilibrului, īi ajută la menţinerea mīinii paretice. Sīnt necesare pauze scurte pentru restabilirea echilibrului pacientului.

Alimentarea bolnavului (des. 4.30)

Bolnavul: ocupă o poziţie comodă la masă, mīna paretică īntinsă īnainte şi stă pe masă.

Metodistul: coordonează mişcările bolnavului.

Deschiderea robinetului (des. 4.31)

Bolnavul: şede pe scaun, roteşte robinetul, controlează temperatura apei cu mīna sănătoasă.

Metodistul: controlează ambele mīini ale bolnavului.

Spălarea cu ajutorul mīinii sănătoase

(des. 4.32)

Bolnavul: menţine echilibrul īn poziţie şezīndă (trunchiul puţin īnclinat īnainte, umărul paretic īntins) īndreaptă mīna paretică pe chiuvetă, spală mīna şi faţa.

Metodistul: supraveghează echilibrul bolnavului. Pe contul schimbării īnălţimii scaunului e posibil de a preīntīmpina contracţia muşchilor mīini īn cazul hipertonic, luxaţia umărului pe contul īntinderii capsulei articulaţiei umărului īn caz de hipotonie musculară.

Spălarea mīinii sănătoase cu mīna paretică

(des. 4.33)

Bolnavul: ia īn mīna paretică bureta, iar cu mīna sănătoasă se susţine de marginea mesei sau chiuvetei.

Metodistul: coordonează mişcările mīinii paretice īn timpul spălării, susţine mīna de cot, trage umărului mīinii paretice īnainte. Ştergarul se trage peste mīna paretică de către bolnav sau metodist.

Spălarea picioarelor (des.4.34)

Bolnavul: aranjează piciorul sănătos pe linie medie, apoi apucă cu ambele mīini piciorul paretic īn regiunea genunchiului; piciorul paretic īl pune pe cel sănătos , spală piciorul paretic.

Metodistul: controlează piciorul sănătos, urmăreşte poziţia celui paretic. Īn timpul cīnd bolnavul stă cu piciorul peste picior trebuie de urmărit ca centru de greutatea să se proiecteze pe vīrful degetelor piciorului paretic.

Igienă personală (des.4.35)

Bolnavul: stă īn faţa chiuvetei, trece greutatea de pe piciorul bolnav pe cel sănătos, se spală.

Metodistul: ajută la trecere greutăţii corpului. Dacă īn timpul procedurii pacientul pierde echilibrul e necesar de a face īntreruperi pentru a restabili echilibru.