Ăčíĺęîëîăč˙, ŕíäđîëîăč˙ č âîńďđîčçâĺäĺíčĺ äîěŕříčő ćčâîňíűő



                      Biotehnologie ?i genetic? animal?


               Anatomia ?i topografia aparatului genital femel

   Aparatul genital al femelei îndepline?te în organism trei func?ii:
 > elaboreaz? game?i feminini;
 > secret? o serie de hormoni sexuali;
 > asigur? copula?ia,  fecunda?ia,  nida?ia  ?i  dezvoltarea  produsului  de
   concep?ie.
   Din punct de vedere topografic, organele genitale femele se împart în:
  a) interne – genitalia intern? (vaginul, uterul, oviductele ?i ovarele);
  b) externe – genitalia extern? (vulva, vestibulul vaginal ?i clitorisul).

Organele genitale externe.

   Vulva (vulva) reprezint? orificiul extern al tractului genital.  Ea  este
constituit?  din  dou?  labii,  care  sunt  reunite  prin   dou?   comisuri:
inferioar? (comissura labiorum inferior) ?i superioar?  (comissura  labiorum
superior). Unindu-se, labiile formeaz? fanta genital?.  Fanta  vulvar?  este
orientat? vertical, iar la unele specii la comisura  inferioar?  se  g?se?te
un smoc de p?r (la vac?).
   Ca baz? anatomic?, labiile (labia  vulvae)  au  mu?chi  striat  cu  fibre
orientate circular, numit mu?chiul constrictor  al  vulvei  (m.  constrictor
vulvae). La exterior fiecare labie vulvar?  este  acoperit?  cu  piele  fin?
bogat? în glande sebacee ?i  sudoripare.  Pielea  este  prev?zut?  cu  pieri
rari. La vac?, oaie, capr?, scroaf? ?i c??ea comisura  superioar?  a  fantei
genitale este rotunjit?, iar cea ventral? este ascu?it?.  La  iap?  comisura
superioar? este ascu?it?, iar cea inferioar?  larg?,  rotunjit?,  ad?postind
în ea o foset? clitoridian? larg?.
   Clitorisul (clitoris, cunnus) este un organ erectil, analog al penisului,
rudiment al corpului cavernos, are dou?  r?d?cini,  un  corp  ?i  un  gland.
R?d?cinile se inser? pe arcada ischiatic? ?i sunt  acoperite  de  un  mu?chi
ischiocavernos rudimentar. Corpul clitorisului  este  orientat  caudo-dorsal
?i proemin? în comisura inferioar? a vulvei.  Clitorisul  este  prev?zut  la
extremitatea inferioar? cu  glandul  clitoridian.  Glandul  clitorisului  la
iap? este bine dezvoltat ?i  este  dotat  cu  un  «capi?on»  prepu?ial  bine
eviden?iat.
   Corpul cavernos al clitorisului  (asem?n?tor  corpilor  caverno?i  de  la
mascul) este acoperit de o albuginee ?i bogat  în  termina?ii  nervoase;  în
timpul actului sexual sesizeaz? excita?iile neuro-sexuale, fiind capabil  la
erec?ie limitat?.
   Vestibulul vaginal (vestibulum vaginae) începe de la fanta genital? ?i se
termin? la meatul urinar, fiind un  conduct  comun  uro-genital.  Vestibulul
vaginal la animalele mari are lungimea de  8-14  cm,  conductul  lui  are  o
proiec?ie orientat? de jos în sus ?i înainte. La vaci, scroafe, oi ?i  capre
meatul urinar  este  precedat  de  un  diverticul  suburetral  (diverticulum
suburetrale). Aceast? particularitate anatomic? trebuie luat?  în  seam?  la
introducerea pipetei în  timpul  îns?mân??rii  artificiale  a  vacilor  prin
metoda tactil-recto-cervical? ?i la cateterizarea vezicii urinare.  La  iepe
diverticulul lipse?te. Delimitarea vestibulului de vagin se  face  printr-un
pliu al mucoasei – himenul rudimentar, situat la nivelul orificiului  extern
al uretrei. La femelele animalelor agricole himenul (hymen)  este  redus  la
un pliu. Uneori, complet dezvoltat, se întâlne?te la scrofi?e ?i iepe.
   Peretele vestibulului este  lipsit  de  seroas?,  con?ine  o  musculatur?
proprie striat?, iar stratul vascula,  bine  dezvoltat  la  c??ea  ?i  iap?,
formeaz? bulbii vestibulari (bulbus vestibuli), forma?iuni de  tip  erectil,
care în timpul actului sexual se umfl? ?i se îngroa??.  Mucoasa  vestibular?
este neted? ?i roz?; ader? la musculoas? prin submucoasa în care  se  g?sesc
glandele  vestibulare  mari  (gl.  vestibulare  major).  Printr-un  orificiu
aceste glande (la  vac?,  oaie,  iepuroaic?)  se  deschid  lateral  meatului
urinar. Caudal ?i lateral meatului  urinar  sunt  dispuse  pe  dou?  rânduri
orificiile glandelor  vestibulare  mici  (iap?,  scroaf?,  c??ea).  Secretul
acestor  glande  lubrifiaz?  mucoasa  vestibular?  în  timpul  stadiului  de
excitare a ciclului sexual.

Organele genitale interne.

   Vaginul (vagina, colpos) este un organ musculo-membranos tubular lung, se
g?se?te în  cavitatea  pelvian?,  fiind  delimitat  anterior  de  cervix  ?i
posterior de meatul urinar. Dorsal, fa?? de vagin este  dispus  rectul,  iar
ventral  –  vezica  urinar?.  Vaginul   împreun?   cu   vestibulul   vaginal
alc?tuie?te conductul copulator.
   În structura peretelui vaginal sunt trei straturi: mucoasa, musculoasa ?i
seroasa. Învelitoarea extern?, seroasa, este  continuarea  seroasei  uterine
?i îmbrac? vaginul numai par?ial. În partea posterioar? vaginul  este  dotat
cu  o  adventice   conjunctiv?   care   continu?   cu   ?esutul   conjunctiv
retroperitoneal.  Musculoasa  este  reprezentat?  printr-un  strat  circular
intern ?i  un  strat  longitudinal  extern,  între  ele  g?sindu-se  stratul
vascular.
   La vac? vaginul este lung de 30-35cm, mucoasa formeaz? o serie de  pliuri
longitudinale, care fac posibil? dilatarea acestuia. De o parte ?i  de  alta
a liniei mediane inferioare se g?sesc dou? canale Gartner (ductus  Gartneri)
care se deschid cu orificii, diametrul c?rora este de 1,5-2mm  lâng?  meatul
urinar.
   La iap? vaginul  este  de  form?  cilindric?,  turtit  dorso-ventral,  cu
lungimea de 20-25cm.
   La vac?, iap?, oaie ?i capr? anterior vaginul se l?rge?te  formând  bolta
vaginal? (fornix vaginae). La scroaf? bolta  vaginal?  lipse?te  ?i  vaginul
f?r? grani?e pronun?ate trece în cervix.
   Uterul (uterus, hystera, metra) este un organ tubular, musculo-membranos,
care  este  destinat  ad?postirii  ?i  asigur?rii  condi?iilor   dezvolt?rii
produsului de concep?ie de la nida?ie ?i pân? la parturi?ie. Ca  topografie,
uterul este a?ezat în cavitatea pelvian? ?i  zona  posterioar?  a  cavit??ii
abdominale (vac?, oaie, capr?, iap?). La unele specii (scroaf?,  iepuroaic?)
el se g?se?te aproape în totalitate în  cavitatea  abdominal?.  Uterul  este
suspendat în cavitatea abdomino-pelvian? prin cele dou? ligamente largi.
   Anatomic uterul este format  din  dou?  coarne,  corp  ?i  cervix  (colul
uterin). La majoritatea animalelor agricole uterul este  bicorn.  La  iepure
?i alte roz?toare uterul este dublu,  cu  dou?  canale  cervicale,  care  se
deschid aparte prin dou? orificii externe în vagin.
   Cervixul (cervix) este componenta caudal? a  uterului  ?i  reprezint?  un
organ cilindric cu pere?ii gro?i,  care  une?te  cavitatea  uterin?  cu  cea
vaginal?. Canalul cervical comunic? cu vaginul prin  ostiumul  vaginal,  iar
cu uterul prin ostiumul uterin. Canalul  cervical  (canalis  cervicis)  este
închis, cu excep?ia stadiului de excitare a ciclului sexual ?i  parturi?iei.
Cervixul  poate  r?mâne  întredeschis  ?i   în   unele   cazuri   patologice
(endometrite puerperale, metrit? purulent? cronic? sau  în  caz  de  avort).
Anatomic cervixul este format din dou? por?iuni: por?iunea prevaginal?,  mai
lung?, ?i por?iunea  vaginal?,  care  la  unele  specii  p?trunde  în  bolta
vaginal? (fornix vaginae) ?i formeaz? o proeminen??.
   Mucoasa cervical? formeaz? numeroase pliuri longitudinale, care la  unele
specii dep??esc ostiumul vaginal,  se  dispun  radiar  ?i  circular  formând
«floarea involt?» (la  scroafe  lipse?te).  Mucoasa  este  c?ptu?it?  cu  un
epiteliu cilindric, ea func?ioneaz? ca o gland? care elimin? mucus  cervical
ce  con?ine  mucin?.   Acest   secret   posed?   calit??i   bactericide   ?i
bacteriostatice.  Având  o  sarcin?  electric?  negativ?,  mucusul  cervical
formeaz? un câmp electric care dirijeaz? spermii  spre  oviduct.  Cantitatea
secretului cervical la vacile negestante este  neînsemnat?,  dar  în  timpul
gravidit??ii ostiumul vaginal al cervixului este astupat cu un dop de  mucus
al gesta?iei. Acest dop îndepline?te rolul de barier?  ?i  se  p?streaz?  pe
tot parcursul sarcinii ?i în urm?toarele câteva  zile  dup?  parturi?ie.  În
timpul c?ldurilor mucusul este fluid, transparent ?i  este  eliminat  într-o
cantitate mare. Musculoasa cervical? este format?  din  trei  straturi:  cel
intern, circular, fiind mai gros, la contractarea fibrelor musculare  netede
asigur? închiderea ermetic? a canalului cervical. Stratul extern, din  fibre
musculare dispuse longitudinal, este mai sub?ire. Între cele  dou?  straturi
de mu?chi se g?se?te un strat vascular, care este constituit dintr-un  ?esut
conjunctiv moale. El este str?b?tut de numeroase vase sangvine ?i nervi.
   Seroasa, care îmbrac? cervixul, este continuarea seroasei uterine care se
extinde par?ial ?i pe vagin.
   La vac? cervixul este foarte dezvoltat, de  o  consisten??  tare;  are  o
lungime  de  8-12cm  (la  cele  b?trâne  10-15cm),   diametrul   de   3-6cm.
Extremitatea caudal? a colului p?trunde cam cu 2-4cm  în  bolta  vaginal?  a
cervixului. Mucoasa cervixului formeaz?  o  mul?ime  de  pliuri  proeminente
longitudinale ?i 3-5 (4) cute (pliuri) transversale,  bine  eviden?iate  ale
c?ror vârfuri sunt orientate caudal. Acest aspect se constat? ?i la  nivelul
«florii  involte».  Existen?a  acestui  tip  de  cute  în  canalul  cervical
provoac? dificult??i la cateterizarea uterului.
   La oi ?i capre cervixul este mai mic ?i atinge 5-7cm în lungime.  Floarea
involt? este format? din dou? falduri ale mucoasei cervicale,  cel  superior
fiind mai mare, dându-i aspectul unui bot de pe?te.
   La iap? cervixul este bine dezvoltat, are lungimea de 5-7cm ?i  diametrul
de 3-5cm. Cervixul la iap? este mai moale decât  la  vac?;  este  plasat  pe
plan?eul bazinului ?i u?or se palpeaz? prin traversul rectului sub form?  de
corp cilindric, dur.  Canalul  cervical  este  drept  ?i  lipsit  de  cutele
transversale, ceea ce permite cateterizarea uterului cu  u?urin??  chiar  ?i
atunci când animalul nu se afl? în stadiul de excitare  a  ciclului  sexual.
Por?iunea  vaginal?  a  corpului  p?trunde  cu  2-3cm  în  cavitatea  boltei
vaginale.
   La scroaf? colul uterin  este  lung  de  12-20cm,  îngust.  Peretele  s?u
formeaz? la interior ni?te papile (14-20) cu aspect de pernu?e,  dispuse  în
dou?-trei rânduri succesive care se angreneaz? între ele,  închizând  foarte
bine canalul cervical. Trecerea în uter ?i în vagin se face  prin  ?tergerea
acestor papile, f?r? un orificiu propriu-zis. Colul nu  are  proeminen?e  în
cavitatea vaginal? ?i nu formeaz? floarea involt?.
   Corpul uterin (corpus uteri) comunic? anterior  cu  baza  coarnelor,  iar
caudal continuat cu cervixul. Are aspect  cilindric,  turtit  dorso-ventral,
la diferite specii de animale eviden?iat diferit. La vac?,  oaie,  capr?  ?i
scroaf? corpul uterin este slab  pronun?at,  deoarece  nu  serve?te  ca  loc
pentru dezvoltarea produsului de concep?ie, lungimea lui  este  de  doar  2-
3cm.
   La iap? corpul uterin este u?or turtit dorso-ventral  ?i  este  mult  mai
larg decât la alte specii (are lungimea de 15-20cm, l??imea  de  7-12cm)  ?i
serve?te ca loc pentru dezvoltarea produsului de concep?ie.
   Coarnele uterine (cornua uteri) sunt ni?te forma?iuni tubulare  de  form?
cilindric? sau  conic?,  continu?  anterior  (scroaf?,  c??ea,  iepuroaic?).
Fiecare corn uterin are o curbur? mic?, pe care se  inser?  ligamentul  larg
?i o margine posterioar?, mai larg?, comunic? cu  corpul  uterin.  Traiectul
coarnelor variaz? de la specie la specie, fiind rectiliniu  (c??ea  pisic?),
curbat cu  convexitatea  dorsal?  (vac?)  sau  ventral?  (iap?)  ?i  flexuos
(scroaf?).
   La toate animalele lungimea  ?i  l??imea  coarnelor  uterine  variaz?  în
func?ie de vârst?, ras?, nutri?ie, între?inere ?i starea fiziologic?.
   La vac? coarnele uterine cu lungimea de 20-25cm  sunt  alipite  la  baz?,
între ele g?sindu-se un ligament (sept) intercornual de 8-10cm.  Dup?  acest
principiu unii cercet?tori consider? uterul  rumeg?toarelor  de  tip  bicorn
subseptat. Zona de unire a bazei coarnelor uterine este marcat? la  exterior
printr-un ?an?  (brazd?,  jgheab)  longitudinal  pe  fa?a  dorsal?.  Aceast?
brazd? intercornual? se palpeaz? cu mâna  prin  traversul  rectului  ?i  are
însemn?tate la diagnosticarea gesta?iei ?i sterilit??ii.  Locul  divergen?ei
coarnelor uterine se nume?te bifurca?ie. De aici coarnele devin  divergente,
curbându-se înainte, în jos ?i lateral (form? de coarne de  berbec).  Astfel
curbura  superioar?  (curvatura  major)  e  mare,  iar  curbura   inferioar?
(curvatura minor) – mic?. De curburile  mici  se  prind  ligamentele  largi.
Aproximativ 5cm din vârful  coarnelor  nu  sunt  suspendate  de  ligamentele
largi, ceea ce antreneaz? uneori torsiunea uterin? la femelele gestante.
   La iap? coarnele uterine sunt relativ scurte (5-25cm) cu vârful  în  sus,
curbura superioar? este mic?, iar cea inferioar? – mare. Coarnele  au  form?
de t?lpi de sante.
   La  scroaf?  coarnele  uterine  sunt  lungi  (pân?  la  1-2m),  flexuase,
intestiniforme, aproape  în  întregime  se  afl?  în  cavitatea  abdominal?.
Coarnele uterine se deosebesc de intestine prin faptul c? au un  perete  mai
gros ?i o consisten?? elastic?.
   La c??ea ?i pisic? coarnele  uterine  sunt  rectilinii,  sub?iri,  cu  un
calibru aproape uniform pe toat? întinderea lor.  Privite  în  ansamblu,  au
aspectul literei “V” ?i sunt unite la baza lor printr-un mezou scurt.
   Corpul ?i  coarnele  uterine  cuprind  mucoasa  (endometrul),  musculoasa
(miometrul) ?i seroasa (foi?a visceral? a peritoneului).
   Endometrul este format dintr-un epiteliu de acoperire ?i un corion  bogat
în celule glandulare. Mucoasa uterin? este  sub?ire,  cu  aspect  catifelat,
punctat?  de  numeroase  orificii  glandulare.  Epiteliul  de  acoperire  al
endometrului este  cilindric  ?i  este  constituit  din  celule  ciliate  ?i
secretorii. Mucoasa uterin? la vac? este dotat? cu circa  100mii  de  glande
uterine, majoritatea  fiind  concentrate  la  coarnele  uterului.  Epiteliul
mucoasei  ?i  glandele  uterine,  spre  deosebire  de  epiteliul  vaginului,
cervixului ?i oviductelor, nu secret? copu?i ce con?in mucin?.
   La rumeg?toare mucoasa  uterin?  prezint?  ni?te  forma?iuni  speciale  –
carunculi (carunculae uteri).  În  corpul  uterin  carunculii  sunt  dispu?i
neuniform, iar în coarne – în 4 rânduri longitudinale. La vacile  negestante
carunculii ating lungimea de 4-14mm, l??imea de 3-9  ?i  în?l?imea  de  1,2-
4mm. Num?rul lor variaz?: la vaci 86-126, uneori 39-200, iar la  oi  88-110.
La vaci carunculii sunt bomba?i, iar la oi ?i capre sunt în form?  de  cup?.
Fiecare caruncul are  ni?te  adâncituri  –  cripte,  în  care  se  ancoreaz?
vilozit??ile  învelitorii  vasculare  a  f?tului.  Odat?  cu  instalarea  ?i
avansarea gesta?iei carunculii se m?resc considerabil în  volum  ?i  pot  fi
palpa?i prin traversul rectului, fapt  ce  are  o  însemn?tate  practic?  în
diagnosticarea gesta?iei.
   Mucoasa uterin? la celelalte specii nu prezint? carunculi.
   Miometrul este format din dou? straturi musculare:  stratul  intern,  mai
gros, format din fibre musculare netede circulare ?i  stratul  extern,  mult
mai sub?ire, format din mu?chi longitudinali. Între straturile  circular  ?i
longitudinal se g?se?te un strat conjunctiv, format dintr-un important  plex
vascular, filete nervoase ?i fibre elastice.
   Seroasa (perimetrium) este o tunic? fibroas?  ce  acoper?  uterul  ?i  se
consider? a fi extinderea ligamentelor largi.
   Oviductul (salpinx) este un  organ  par,  tubular,  flexuos  ?i  musculo-
membranos, care se întinde din vecin?tatea ovarului pân? la vârful  cornului
uterin. Se g?se?te între cele dou? foi?e ale mezosalpinxului.  Lungimea  lor
la iap?, vac? ?i scroaf? constituie 20-30cm, la oi ?i capre  –  10-15cm,  la
c??ea – 6-10cm, la iepuroaic?  –  10cm.  Morfologic,  fiecare  oviduct  este
alc?tuit din patru segmente:
   - pavilionul (infundibulus), în form? de pâlnie ce se deschide în  jurul
     zonei germinative a  ovarului  printr-un  orificiu  abdominal  (ostium
     abdominale). Marginea zim?at? a pavilionului  a  primit  denumirea  de
     fimbrie (fimbriae tubae), care par?ial concre?te cu ovarul;
   - ampula, sau por?iunea dilatat?, por?iune puternic flexat? la  iepe  ?i
     vaci cu diametrul de 4-8mm, ampulele sunt bine eviden?iate la scroafe;
   - istmul sau por?iunea îngust?;
   - por?iunea terminal?,  care  se  deschide  în  cavitatea  uterin?  prin
     orificiul uterin.
   Peretele salpigian este format din trei straturi: mucoasa, musculoasa  ?i
seroasa. Mucoasa, în deosebi în  segmentul  ampular  ?i  pavilion,  formeaz?
numeroase falduri longitudinale c?ptu?ite cu un epiteliu cilindric,  ciliat,
cilii c?rora îndreapt? curentul  de  lichid  spre  uter  (cilii  lipsesc  la
c??ea). Mucoasa oviductelor ?i a uterului la  vac?,  scroaf?  ?i  iepuroaic?
prin celulele secretoare, elimin?  hialuronidaz?,  enzim?  ce  particip?  la
procesul fecunda?iei.
   Musculoasa variaz?,  ca  dezvoltare,  cu  segmentul  salpigian.  În  zona
infundibulului este redus? la un strat  sub?ire  fiind  din  ce  în  ce  mai
dezvoltat? în lungul oviductului pân? la vârful cornului uterin.
   Cercetarea rectal? a oviductelor la animalele mari este dificil?. Ele  se
palpeaz?  în  cazul  tuberculozei,  salpingitei  purulente  ?i  alte   st?ri
patologice.
   Ovarul (ovaria, oophoron) – organ par, a?ezat în regiunea  sublombar?  la
unele specii ?i pe plan?eul cavit??ii pelviene sau în  cavitatea  abdominal?
la  alte  specii.  Ovarele  îndeplinesc  func?ia  endocrin?  ?i   gametogen?
elaborând ovule, care în urma ovula?iei  nimeresc  pe  fimbria  oviductului.
Forma, volumul ?i greutatea ovarelor difer? în raport cu  specia  ?i  starea
fiziologic? a femelelor.
   La iap? ovarul este mai mare decât la celelalte animale, având o  lungime
de 5-9cm, greutatea fiec?rei gonade atinge 40-80g. Topografic  ovarul  drept
este  a?ezat  în  regiunea  sublombar?,   caudal   rinichiului   în   planul
vertebrelor L3-L4, iar cel stâng – în planul vertebrelor L4-L5.  Ovarul  are
o form? ovoid?,  suprafa?a  este  neted?.  Pe  partea  supero-posterioar?  a
ovarului se g?se?te hilul  ovarului,  în  care  p?trunde  cordonul  vasculo-
nervos. Pe fa?a inferioar? ovarul prezint? o sciziune pronun?at?  (7mm),  în
fundul  c?reia  se  g?se?te  fosa  de  ovula?ie,   acoperit?   cu   epiteliu
germinativ. Ovula?ia are loc numai la nivelul acestei fose.
   La vac? ovarele au form? oval?-turtit? sau elipsoid? ?i greutatea de  14-
20g, lungimea 3,5-5cm,  l??imea  2-2,8cm  ?i  grosimea  1,5-2cm.  De  obicei
ovarul drept este mai  mare  decât  stângul.  La  vi?ele  ?i  vacile  tinere
ovarele sunt  amplasate  în  cavitatea  bazinului;  în  gesta?ie,  în  cazul
atoniei uterului, precum ?i  alte  st?ri  patologice,  ovarele  ?i  coarnele
uterine se deplaseaz?  în  cavitatea  abdominal?.  Suprafa?a  ovarelor  este
neted? pân? la pubertate, iar dup? aceea devine neregulat?.
   La oi ?i capre ovarele sunt mai ovale ?i asem?n?toare cu  cele  de  vac?,
dar propor?ional mai mici, cu diametrul mare în medie  de  1,5cm,  greutatea
lor fiind de 0,7-3g în dependen?? de ras? ?i vârsta animalului.
   La scroaf? forma ovarelor este muriform? ?i este determinat? de  prezen?a
unui num?r mare de foliculi sau corpi galbeni. Din cauza aceasta volumul  ?i
greutatea ovarelor variaz? în limite mari. La scroafele  adulte  ovarele  au
lungimea de 2-3,5cm, l??imea 1,5-2cm, grosimea 0,9-1,3cm ?i greutatea de  5-
9g.
   În sec?iune transversal? ovarul este alc?tuit:  la  exterior  –  dintr-un
epiteliu germinativ sub  care  se  g?se?te  o  fibroas?  conjunctiv?  numit?
albuginee. Sub albuginee se disting dou?  zone:  –  cortical?  ?i  medular?.
Zona  cortical?  este  format?  dintr-o  strom?   conjunctivo-vascular?   ?i
parenchimul ovarian, alc?tuit din foliculi ?i corpi galbeni, care se  g?sesc
în diferite stadii evolutive ?i involutive.
   Zona medular? este format? dintr-un ?esut conjunctiv str?b?tut de o re?ea
deas? de vase sanguine ?i fibre nervoase.
   La ovarul iepei zona cortical? este amplasat?  în  imediata  apropiere  a
fosei de ovula?ie. De aceea foliculii  se  g?sesc  în?untrul  ovarului,  mai
aproape de fosa ovulatorie. Gradul maturit??ii  ?i  m?rimea  foliculului  la
animalele mari se determin? prin cercet?ri rectale. Foliculul matur la  iap?
atinge diametrul de 4-6cm, la vac? – 1-2cm, la oi ?i capre –  0,5-0,7cm,  la
scroafe – 1-1,2cm.
   Întregul aparat genital la femele se g?se?te în cavitatea  abdominal?  ?i
pelvian?, suspendat de cea mai mare parte  prin  dou?  pliuri  ale  seroasei
peritoneale – plica urogenital?  –  denumite  ligamentele  largi  (ligamenta
lata uteri).
   Ligamentele largi ale uterului se inser? în  curbura  mic?  a  coarnelor,
corp ?i colul uterului. În cavitatea abdominal? ovarul este  men?inut  de  o
serie de ligamente care deriv? din ligamentul larg.  Marginea  anterioar?  a
acestuia, care se inser? în marginea dorsal? a  aparatului  este  ligamentul
propriu al ovarului  (lig.  ovarii  proprium),  iar  între  ovar  ?i  vârful
corpului uterin se afl? ligamentul utero-ovarian. Pe partea sa  extern?,  în
aceast?   zon?,   ligamentul   larg   formeaz?   un   pliu,    mezosalpinxul
(mezosalpinx), între foi?ele c?ruia se g?se?te oviductul.

                     Maturitatea sexual? ?i fiziologic?

   Maturitatea sexual? (pubertatea) este perioada în care aparatul genital s-
a dezvoltat complet ?i este capabil  s?  elaboreze  celule  sexuale  mature,
apte pentru fecunda?ie. La masculi pubertatea se eviden?iaz?  prin  apari?ia
caracterelor sexuale ?i a capacit??ii de copulare,  iar  la  femele  –  prin
manifestarea primului ciclu de c?lduri ?i a ovula?iei.
   Între na?tere ?i pubertate organele genitale la ambele  sexe  prezint?  o
rat?  a  cre?terii  similare  celorlalte  sisteme  ?i   organe,   pubertatea
conferind o dezvoltare accelerat? a întregului aparat genital.
   Maturitatea sexual? apare aproape  concomitent  la  masculi  ?i  femelele
aceleia?i  specii,  fiind  un  proces   dependent   de   vârst?.   Maturarea
hipotalamusului furnizeaz?  r?spunsul  specific  la  diver?ii  stimuli  prin
elaborarea hormonilor de eliberare a gonadotropinelor antero-hipofizare.  La
masculi, gonadotropinele induc sinteza  testicular?  a  androgenilor  ?i  în
consecin??, dezvoltarea glandelor anexe ale  aparatului  genital,  activarea
func?iei secretorii a  acestora,  cheratinizarea  epiteliului  prepu?ial  ?i
separarea  acestuia  de  por?iunea  liber?   a   penisului,   intensificarea
libidoului ?i a reflexelor sexuale, precum ?i ini?ierea spermogenezei.
   La  femele  în  perioada   matur?rii   sexuale   se   produc   importante
restructur?ri  morfofunc?ionale  care  conduc   la   apari?ia   unor   st?ri
fiziologice noi. Începutul procesului de  maturare  folicular?  ?i  apari?ia
primului ciclu sexual îl constituie  stimulii  neurohormonali  hipotalamici,
care dirijeaz? secre?ia gonadotrop? anterohipofizar?.
   Odat? cu survenirea pubert??ii, spermatogeneza la masculi ?i ovogeneza la
femele au  loc  pe  parcursul  întregii  vie?i  sexuale.  Via?a  sexual?  se
manifest? în aceast? perioad? sub form? ciclic? la  femele  ?i  continuu  la
mascul.
   La animalele domestice maturitatea sexual? apare în primii  ani,  iar  la
unele specii – chiar în primele luni de via??. Acest aspect  este  legat  în
primul rând de specie. S-a constatat c? la speciile cu longevitate mai  mare
pubertatea apare mai târziu decât la speciile la  care  durata  vie?ii  este
mai redus?. În cadrul speciei exist?, de asemenea, varia?ii  în  func?ie  de
vârsta  apari?iei  maturit??ii  sexuale,  de  ras?,  sex,  clim?,  regim  de
alimenta?ie, între?inere ?i  exploatare,  de  caracterele  individuale  etc.
Pubertatea animalelor apare mai devreme la rasele ameliorate ?i  mai  târziu
la cele neameliorate.
   Pubertatea survine mai timpuriu decât momentul când se termin?  cre?terea
?i dezvoltarea definitiv? a animalului. De aceea, maturitatea  sexual?  înc?
nu denot? preg?tirea  organismului  animal  pentru  reproducere.  Utilizarea
prea timpurie a reproduc?torilor  atrage  dup?  sine  consecin?e  d?un?toare
pentru organismul lor. Femelele fecundate prea devreme  r?mân  nedezvoltate,
sufer? distocii, care pun în pericol adeseori atât via?a lor, cât ?i  cea  a
produ?ilor. Masculii folosi?i prea de timpuriu la mont? se epuizeaz?  repede
?i dau na?tere la produ?i debili; în unele cazuri nu se produce  fecunda?ia,
deoarece testiculul prea tân?r elimin? spermi imaturi.
   De aceea animalele se folosesc la reproducere dup? o anumit? perioad?  de
timp de la instalarea pubert??ii.
   Perioada de la apari?ia maturit??ii sexuale pân? la includerea animalelor
în efectivele de reproduc?ie în literatura de specialitate  nu  a  primit  o
denumire unic?. Mul?i savan?i ?i practicieni o numesc maturitate  corporal?,
mai reu?it, îns?, este termenul de maturitate fiziologic?.
   Se consider? fiziologic mature animalele tinere care au  organe  genitale
dezvoltate normal ?i circa 65-70% din  dezvoltarea  corporal?  a  animalelor
adulte din rasa respectiv?.
   Via?a sexual?, adic? etapa de activitate a organelor  de  reproducere  nu
dureaz?  toat?  via?a  animalului;  ea   înceteaz?   odat?   cu   instalarea
climacteriumului.
   Etapa postgenital?  (climacteriumul)  este  caracterizat  prin  stingerea
treptat? a func?iei organelor genitale. La începutul climacteriumului sau  a
andropauzei,  de?i  organele  genitale  mai   func?ioneaz?,   game?ii   sunt
incapabili de fecunda?ie. Comportamentul sexual  dispare  ?i  se  instaleaz?
anafrodizia.
   Date asupra vie?ii sexuale la principalele specii de animale sunt  redate
în tabelul nr. 1.

                                                              Tabelul nr. 1.


                    Caracterele vie?ii sexuale la animale


|Specia  |Apari?ia      |Perioada optim? de folosire a     |Instalarea       |
|        |maturit??ii   |animalelor la reproducere         |climacteriumului |
|        |sexuale (luni)|                                  |(ani)            |
|        |              |Apari?ia        |Pân? la vârsta  |                 |
|        |              |maturit??ii     |(ani)           |                 |
|        |              |fiziologice     |                |                 |
|        |              |(luni)          |                |                 |
|Taurine |8-12          |16-18           |7-9             |12-15            |
|Cabaline|15-18         |24-48           |10-12           |15-20            |
|Ovine   |7-8           |12-18           |7-8             |10-12            |
|Suine   |5-8           |9-12            |4-5             |7-8              |
|Carnivor|6-8           |12              |7-8             |10-12            |
|e       |              |                |                |                 |


                 Aspecte privind endocrinologia reproduc?iei

   Pentru reglarea func?iei sexuale, din sistemul endocrin sunt responsabile
trei  trepte  principale  func?ionale  care  se  stimuleaz?  sau  se  inhib?
reciproc: hipotalamusul, hipofiza ?i gonadele (la femele ?i corpul  galben);
îns? în coordonarea activit??ii reproductive  intervin  ?i  alte  glande  cu
secre?ie intern? (tiroida, suprarenala ?. a.).

   Considera?ii morfo-fiziologice asupra hipotalamusului ?i a conexiunilor
                            hipotalamo-hipofizare


                            Hormonii hipotalamici

   Hipotalamusul , regiune a cortexului cerebral, este locul  de  adunare  a
impulsurilor nervoase care sosesc prin numeroase  leg?turi  func?ionale,  pe
care acesta le are cu  scoar?a  cerebral?.  Situat  la  baza  diencefalului,
hipotalamusul  este  o  adev?rat?  intersec?ie  între  sistemul  nervos   ?i
aparatul endocrin, fiind cuprins într-un  ansamblu  de  organizare  nervoas?
extrem de complicat?. Hipotalamusul este apreciat ca un organ  de  integrare
definitiv? cu rol principal de reglare al secre?iei  endocrine.  La  nivelul
hipotalamusului cel mai mare interes îl  prezint?  o  serie  de  centri  din
nucleii hipotalamici, ca cel supraoptic, paraventricular, cenu?iu etc.
   Hipotalamusul  prezint?  numeroase  conexiuni  în   direc?ia   cortexului
cerebral, corpului striat, talamusului  ?i  forma?iei  reticulare.  Leg?tura
direct? ?i preferen?ial? o are hipotalamusul cu hipofiza,  rezultând  astfel
sistemul hipotalamo-hipofizar. Printr-un aparat  masiv  de  filete  nervoase
provenite din nucleii supraoptici ?i  paraventriculari,  hipotalamusul  face
leg?tur?  cu  lobul  posterior  al  hipofizei  (neurohipofiza),  constituind
conexiunea neurohipofizar?, prin care  se  transmite  hormonul  ocitocic  ?i
vasopresina de la hipotalamus, care se acumuleaz? apoi în neurohipofiz?.
   Conexiunile nervoase cu adenohipofiza (lobul anterior) sunt mai reduse ?i
constituite dintr-un fascicul tubero-hipofizar, rezultat în mare  parte  din
axonii diferitelor nuclee hipotalamice. Fibrele acestui fascicul se  termin?
în punctul de contact al vaselor din re?eaua primar?.
   Hipotalamusul este bine  vascularizat,  mai  ales  la  nivelul  nucleilor
hipotalamici, unde fiecare celul? este în leg?tur? cu 2-3  capilare,  dintre
care unele p?trund în celule. Rezult?, în acest fel, un plex capilar  primar
de la care pleac? vase  mai  mari  ce  se  reunesc  în  trunchiuri  care  se
îndreapt? infero-caudal prin tija hipofizei ?i se termin?  în  hipofiz?.  În
jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei). Se  formeaz?
un plex capilar secundar. Rezult?  în  acest  fel  sistemul  vascular  port-
hipotalamo-hipofizar, prin care se  transmit  neurosecre?iile  din  celulele
nucleilor hipotalamici c?tre hipofiz?.
   Stimulii senzoriali externi ajung  s?  determine  impulsuri  nervoase  la
nivelul centrilor hipotalamici, iar celulele nervoase ale acestor centri  le
transform? în factori umorali (declan?atori  de  secre?ie),  care  determin?
elaborarea ?i eliberarea hormonilor hipofizei.
   Aceast? transformare ale impulsurilor  nervoase  în  factori  umorali  se
datoreaz? celulelor neurosecretoare care  au  în  acela?i  timp  caracterele
celulei   nervoase,   precum   ?i   ale   celulei    glandulare.    Celulele
neurosecretoare primesc stimulii veni?i  de  la  nivelul  centrilor  nervo?i
superiori  ?i  reac?ioneaz?  prin   eliberarea   de   hormoni   stimulatori,
«Releasing factors» sau «Releasing hormons»  ?i  inhibitori,  prin  care  se
regleaz? activitatea hipofizei.
   Pentru  reproduc?ie,  o  mare  însemn?tate   o   au   urm?torii   hormoni
hipotalamici:
 * Gn-RH – hormonul de eliberare a gonadotropinelor;
 * P-RH  ?i  PIH  –  hormonul  de  eliberare  ?i  respectiv  de  inhibare  a
   prolactinei;
 * Oxitocina.

Hormonul de eliberare a gonadotropinelor

   Hormonul  de  eliberare  a  gonadotropinelor  (Releasing  Hormons  –  RH,
Releasing Factors – RF  sau  Gonadorelina)  este  un  decapeptid  care  prin
sistemul port-hipotalamo-hipofizar ajunge în adenohipofiz?  (lobul  anterior
al hipofizei) unde induce secre?ia celor dou? gonadotropine:
 o FSH – hormonul de stimulare folicular?;
 o LH – hormonul de luteinizare.
   Produsele comerciale pure  de  GnRH  (Gonadotrop  Releasing  Hormone)  ?i
analogii lui au aplica?ie  în  cadrul  biotehnicii  transferului  de  zigo?i
pentru inducerea ?i sincronizarea  c?ldurilor  ?i  ovula?iilor  la  femelele
donatoare-receptoare.
   Indica?iile terapeutice ale GnRH sunt:
           . Chi?tii ovarieni foliculari (luteinizarea  chi?tilor  are  loc
             dup? 7-8 zile, intervalul dintre tratamente ?i concep?ie  este
             de circa 26 zile);
           . Ovula?ia întârziat?;
           . Inducerea c?ldurilor ?i ovula?iei;
           .  Pentru  cre?terea   ratei   concep?iei   dup?   sincronizarea
             c?ldurilor prin gestageni sau prostaglandine.

Oxitocina

   Oxitocina este hormonul peptidic  sintetizat  în  pericarionii  nucleilor
hipotalamici (supraoptic ?i paraventricular). Fiind cuplat? cu  neurofizina,
protein? specific?, oxitocina este transportat? de-a  lungul  axonilor  prin
conexiunea neuro-hipofizar? ?i depozitat? în lobul  posterior  al  hipofizei
(neurohipofiz?), iar de aici este eliberat? în  circula?ie.  Oxitocina  este
preluat? de uter, glanda mamar?, urin? ?i  mu?chii  scheletului.  Timpul  de
înjum?t??ire în sânge este de 2-4 minute.
   În uterul animalelor exist? substan?e de tip chemotripsin?,  tripsin?  ?i
alte peptidaze  care  neutralizeaz?  oxitocina.  Aceste  enzime  provin  din
celule lipidice. Pe m?sur? ce  se  schimb?  num?rul  celulelor  lipidice  în
timpul ciclului sexual, asem?n?tor  se  schimb?  ?i  puterea  de  inactivare
ocitocic? a uterului. Aceast? proprietate de inactivitate este mai  evident?
în timpul ovula?iei ?i  gesta?iei.  Dar  numai  o  parte  din  oxitocin?  se
inactiveaz?  pe  aceast?  cale.  Neutralizarea   oxitocinei   are   loc   cu
preponderen??  la  nivelul  ficatului  ?i  în  mai  mic?  m?sur?   particip?
rinichiul ?i glanda mamar?. În cazul  unor  nivele  plasmatice  ridicate,  o
parte din oxitocin? se elimin? nedescompus?.
   Ac?iune biologic?:
   Oxitocina are o ac?iune specific? asupra musculaturii uterine,  producând
contrac?ia celulelor  musculare  netede.  Prin  activizarea  miometrului  în
timpul stadiului de excita?ie al ciclului  sexual  este  u?urat?  înaintarea
spermiilor  depu?i  în  timpul  montei  sau  îns?mân??rii  artificiale.   La
parturi?ie, oxitocina contribuie în mod efectiv atât la eliminarea  f?tului,
cât ?i a învelitorilor fetale. Reac?ia de r?spuns a musculaturii uterine  la
ac?iunea oxitocinei este legat? de nivelul estrogenilor  ?i  progesteronului
din perioada respectiv?. Astfel, în faza folicular? a ciclului sexual ?i  în
timpul  parturi?iei,  când  estrogenii  sunt  în  cantitate  mare,  ac?iunea
oxitocinei asupra miometrului este maxim?, în timp ce în faza  luteinic?  ?i
în timpul gesta?iei, când progesteronul este  în  cantitate  mare,  ac?iunea
oxitocinei asupra miometrului este mult  diminuat?  sau  chiar  sistat?.  Cu
alte cuvinte, estrogenii sensibilizeaz?, iar progesteronul  desensibilizeaz?
celulele musculare ale uterului fa?? de oxitocin?.
   Sub efectul oxitocinei se contract? celulele mioepiteliale ale  acinului
mamar, încât laptele ajunge din alveole  în  sistemul  canalelor  lactifere.
Oxitocina ajut? pe calea  hipotalamusului  la  eliberarea  de  gonadotropine
încât, poten?eaz? eliberarea LH-ului în timpul ovula?iei la vac?.
   La masculi oxitocina în sinergism cu testosteronul  asigur?  transportul
spermiilor prin c?ile de excre?ie ?i ejacularea.
   Aproximativ  10%  din  oxitocin?  se  elibereaz?  continuu,  paralel  cu
producerea ei. Restul se înmagazineaz?,  a?teptând  impusuri  de  eliberare.
Eliberarea oxitocinei se realizeaz?, în principal, pe cale reflex?.
   Actul copula?iei, excita?iile de la nivelul mamelei în  timpul  suptului
sau mulsului, excita?iile cervico-uterine din timpul parturi?iei, precum  ?i
excita?iile mecanice ale  uterului,  cervixului  ?i  clitorisului  (masajul)
constituie factorii cei mai importan?i care induc eliberarea oxitocinei.
   Dilatarea c?ilor genitale (vagin ?i cervix) produce  contrac?ii  uterine
puternice, fiind o alt? cale important? pentru eliberarea oxitocinei.  Calea
aferent? a reflexului este nervul pelvian, o ramur? a acestuia inerveaz?  ?i
regiunea ano-genital? unde la fel se poate produce  reflexul  men?ionat.  În
timpul  dilat?rii  c?ilor  genitale  sau  prin  ac?iuni  mecanice,  apar  ?i
contrac?ii uterine  ?i  lactoree.  Eliberarea  de  oxitocin?  poate  s?  fie
produs? ?i ca urmare a  incita?iilor  provenite  de  la  organele  de  sim?.
Astfel, la capr? are loc eliberarea oxitocinei înc? la apari?ia ?apului.  La
oile în c?lduri, în prezen?a berbecului are loc o  desc?rcare  a  oxitocinei
cu contrac?ie uterin? antiperistaltic? deja înaintea montei.
   Ocitocinele în principal se ob?in pe  cale  sintetic?.  Presoxinul  este
unicul extract apos din  neurohipofiza  de  vac?  ?i  scroaf?.  Principalele
produse farmaceutice care au efecte ocitocice sunt  Oxitocinele  produse  de
diferite firme, 1ml de solu?ie apoas? con?inând 5 sau 10UI.
   Oxitocinele de sintez?, cât ?i extractul apos de lob hipofizar posterior
con?in pe lâng? oxitocin? ?i vasopresin? (ex. Pituitrina).
   Efectul  ocitocinelor  este  de  a  produce  contrac?ia  miometrului,  a
celulelor mioepiteliale, a  canaliculelor  lobilor  mamari,  a  musculaturii
oviductului, vaginului ?i clocii p?s?rilor ou?toare.
   Folosirea ocitocinelor în scopuri terapeutice  trebuie  s?  se  fac?  cu
toat?  aten?ia,  numai  dup?  ce  s-a  stabilit  diagnosticul  ?i  doza   de
administrare.
   Indica?iile terapeutice ale ocitocinelor sunt:
           . distociile prin hipokinezie;
           . reten?ia învelitorilor fetale;
           . metritele  ?i  piometrul  (dup?  deschiderea  în  prealabil  a
             cervixului ?i sensibilizarea uterului cu estrogeni);
           . subinvolu?ia uterului, pentru a gr?bi  evacuarea  con?inutului
             uterin;
           . unele forme de mamite;
           . reten?ia laptelui;
           . reten?ia oului la p?s?ri.
   Nu se recomand? administrarea oxitocinei la femele în timpul  parturi?iei
când colul uterin nu este deschis ?i în distocii prin exces de volum fetal.

                   Aspecte morfo-func?ionale ale hipofizei

   Hipofiza este organul neuroglandular situat la fa?a ventral? a creierului
intermediar (diencefalului), rezultat din  unirea  anatomic?  a  celor  dou?
p?r?i:
 > hipofiza anterioar? (adenohipofiza)
 > hipofiza posterioar? (neurohipofiza)
   Sub raport func?ional în total, la nivelul adenohipofizei se  formeaz?  8
hormoni tropi. Dintre ace?ti hormoni pentru reproducere o importan??  major?
o au gonadotropinele (FSH ?i LH) ?i prolactina (LTH).
   Indirect, activitatea reproductiv? este influen?at? de hormonul tireotrop
(TTH) ?i hormonul adrenocorticotrop (ACTH).
   Adenohipofiza, cu toate c? se afl? sub  controlul  neuronal  hipotalamic,
este lipsit? de inerva?ie secretomotorie. Reglarea func?iei  sale  endocrine
de c?tre hipotalamus se face prin  intermediul  sistemului  port-hipotalamo-
hipofizar.  Prin  aceast?   conexiune   vascular?   sunt   vehicula?i   spre
adenohipofiz? Releasing-factorii neurosecreta?i în hipotalamus.

                            Hormonii gonadotropi

   Hormoni  gonadotropi  (gonadotropinele  –  Gn)  care  ac?ioneaz?   asupra
aparatului genital sunt:
  1. Hormonii gonadotropi hipofizari:
 * FSA – hormonul de stimulare folicular?;
 * LH – hormonul de luteinizare;
  2. Hormonii gonadotropi placentari:
 * PMSG – gonadotropina seric?;
 * HCG – gonadotropina corionic?.

Hormonii gonadotropi hipofizari

   Hormonul de stimulare folicular? –  FSH  (Folicle  Stimulating  Hormone),
este  secretat  de  c?tre  celulele  bazofile-beta  din  adenohipofiz?   sub
impulsul de Gn-RF. Acest hormon se  izoleaz?  u?or  din  hipofiza  taurului,
calului ?i porcului.
   La femele hormonul determin? dezvoltarea foliculelor ovarieni primari  ?i
secundari la care determin? proliferarea  celulelor  foliculare  ?i  într-un
stadiu ulterior,  secre?ia  de  c?tre  acestea  a  lichidului  folicular  ?i
formarea  cavit??ii  foliculare;  FSH-ul  este   responsabil   de   secre?ia
folicular? a estrogenilor.
   Stadiul final de maturare a foliculului ?i dehiscen?a  acestuia  necesit?
ac?iunea conjugat? a celor dou? gonadotropine.
   La masculi, FSH este implicat în  dezvoltarea  stadiilor  incipiente  ale
spermiogenezei (diviziunea spermiogoniilor pân? la  stadiul  de  spermioci?i
secundari), spermiomorfogeneza fiind coordonat? de androgeni,  testosteronul
asigurând  diviziunea  reduc?ional?  a  spermiocitelor   primare,   formarea
spermidei incipiente ?i apoi a spermiului.
   Hormonul luteinizant – LH (Luteinising  hormone)  sau  omologul  acestuia
ICSH (Interstitial Cells Stimulating Hormone) de la masculi, este produs  de
celulele bazofile de tipul gama. A fost izolat în stare  pur?  din  hipofiza
de oaie ?i porc  ?i  este  format  dintr-un  amestec  de  diverse  proteine.
Secre?ia de LH are un anumit ciclu,  iar  incita?iile  de  ordin  extern  ?i
intern modific?  amplitudinea  secre?iei,  influen?ând  într-o  mare  m?sur?
eliberarea lui.
   La femele LH  ac?ioneaz?  sinergic  cu  FSH  determinând  dezvoltarea  ?i
maturarea foliclelor de Grant,  dehiscen?a  foliculelor  ovarieni,  formarea
corpilor galbeni ?i secre?ia de progesteron.
   La vac?, raportul normal dintre FSH ?i LH  este  de  1:3,  deci  apare  o
superioritate cantitativ? de LH. Pentru acest motiv, c?ldurile la vac? au  o
durat? scurt? (13-16 ore), iar ovula?ia are loc  în  faza  progesteronic?  a
ciclului sexual, ?i anume la circa 10-12 ore de la încetarea c?ldurilor.
   La masculi eliberarea în valuri episodice, pulsative sau  în  vârfuri  de
secre?ie a ICSH induce dezvoltarea celulelor Leydig localizate  între  dubii
seminiferi ?i varia?ii importante ale nivelurilor plasmatice de androgeni.
   Nivelurile ICSH ?i de androgeni sunt ridicate la arm?sar, berbec  ?i  ?ap
în sezoanele de mont?, reglate de modificarea  raportului  diurn/nocturn  ?i
temperatura  ambiant?;  în  celelalte  sezoane  masculii  sunt  fecunzi   ?i
capabili de copula?ie, de?i eficien?a reproductiv? este sc?zut?.
   Eritrocitele hipofizare de porc,  oaie,  vac?  ?i  cal  –  FSH  (Follicle
Stimulating Hormone) precum ?i  produsele  comerciale  pure  de  FSH  ?i  LH
(liofilizate) se folosesc în prezent în practica transferului de zigo?i:
   - pentru inducerea superovula?iei la donatoare
   -  pentru  sincronizarea  ciclului  sexual  la  femelele  donatoare   ?i
     receptoare
   Timpul de înjum?t??ire  a  gonadotropinelor  hipofizare  este  de  câteva
minute pentru LH (10-40min pentru LH-ul ovin) ?i de câteva  ore  pentru  FSH
(circa  5  ore),  de  aceea  frecven?a   interven?iilor   pentru   inducerea
superovula?iei este crescut? (2 administr?ri zilnice timp de 4 zile la  oaie
?i 5 zile la vac?). (vezi «Transferul de zigo?i»)

Hormonii gonadotropi placentari

   Printre multiplele func?ii pe care le îndepline?te, placenta mai  are  ?i
un rol endocrin. Ea secret? hormoni steroizi ?i glucoproteici,  dintre  care
unii au  ac?iune  gonadotrop?.  Gonadotropinele  placentare  substituie  sau
completeaz? hormonii hipofizari. Hormonii placentari cu func?ie  gonadotrop?
sunt: hormonul corionic gonadotrop (HCG) ?i gonadotropina seric? (PMSG).
   Gonadotropina seric? (Pregnant mare Serum gonadotrophin – PMSG sau ser de
iap? gestant? – SIG). În prima treime a gesta?iei,  în  plasma  sanguin?  la
iap? se con?ine o concentra?ie mare de gonadotropine cu propriet??i  de  FSH
?i accesoriu de LH. Hormonul este produs  de  cupele  endometriale  de  iap?
începând cu a 36-a zi de gesta?ie, adic? în timpul inplanta?iei;  atinge  un
prag maxim între 55-75 zile, iar între zilele 120-150 producerea  hormonului
înceteaz?.
   Rolul fiziologic  al  PMSG-ului  se  manifest?  în  reglarea  activit??ii
foliculare a ovarului din timpul gesta?iei precum ?i  în  formarea  corpului
galben. PMSG are efect puternic de FSH ?i efecte  slabe  de  LH.  Stimuleaz?
diviziunea celulelor intersti?iale ale ovarului ?i  dezvoltarea  mai  multor
foliculi ovarieni. FSH-ul singur nu poate produce ovula?ia,  fiind  necesar?
o cantitate de LH exogen sau endogen. La tineretul nedezvoltat din punct  de
vedere sexual, cu PMSG se poate ob?ine o dezvoltare folicular? intens?,  iar
pentru ob?inerea ovula?iei, este nevoie de administrarea de LH (HCG).
   La femelele adulte, odat? cu dezvoltarea foliculilor rezult? ?i cantit??i
însemnate de estrogeni, care la rândul lor vor provoca o desc?rcare de LH.
   La femele, gonadotropina  seric?  administrat?  stimuleaz?  maturarea  ?i
dezvoltarea  foliculilor  ovarieni,  contribuie  la  procesul  ovula?iei  ?i
restabile?te desf??urarea normal? a ciclurilor sexuale; la masculi  hormonul
stimuleaz? procesul de spermiogenez?.
   În terapia hormonal? ori de câte ori dorim s? ob?inem un efect asem?n?tor
celui produs de FSH, vom folosi gonadotropina seric?.
   Deoarece tratamentul cu SJG, stabilizat sau nu cu fenol 0,5%, d?  reac?ii
imunologice foarte evidente, se va proceda la  desensibilizarea  femelei  cu
0,5ml  ser,  intradermic,  în  tegumentul  vulvar.   Dup?   30   minute   se
administreaz? întreaga doz?. Femelele r?mân sub observa?ie timp  de  2  ore.
La  nevoie  se  folosesc  antihistaminicele   de   sintez?   (cortizol   sau
adrenalin?,  sol.  0,1%,  5-8ml)  dac?  apar  semnele  ?ocului  anafilactic.
Datorit?  acestui  fapt,  preparatele  PMSG  se  comercializeaz?  sub  form?
liofilizat?. Produsele comerciale care con?in  PMSG  sunt:  Ser  gonadotrop,
Serigon, Folligon,Hemoantin.
   Indica?iile terapeutice sunt:
   . lipsa ciclicit??ii sexuale;
   . c?ldurile silen?ioase;
   . hipoplazia ovarian?;
   . sincronizarea c?ldurilor dup? un tratament prealabil cu gestageni;
   . producerea poliovula?iei;
   . stimularea spermiogenezei.
   Dup?  administr?ri  repetate  de   PMSG   este   posibil?   apari?ia   de
antigonadotropine.

Gonadotropina corionic? (Human Corionic Gonadotropin – HCG sau Prolan)

   HCG este secretat? de c?tre vilozit??ile  corionului  uman.  Hormonul  se
g?se?te în urina ?i sângele femeii gravide ?i la unele primate, începând  de
la a 30-a zi de sarcin? ?i ajunge la valoarea de vârf în  jur  de  62  zile,
dup? care nivelul hormonal scade.
   Gonadotropina corionic? este bogat? în frac?iunea LH, cu toate c? con?ine
?i frac?iunea FSH, motiv pentru care se folose?te în toate cazurile când  se
pune problema de a ob?ine un efect asem?n?tor hormonului LH  adenohipofizar.
Astfel, se poate afirma c? la femel?, honadotropina  corionic?  administrat?
stimuleaz? ovula?ia ?i formarea corpului galben progestativ.
   La masculi, hormonul ac?ioneaz? asupra  glandelor  intersti?iale  Leydig,
determinând elaborarea androgenilor.
   Produsele  comerciale  care  con?in  HCG  sunt:  Gonacorul,   Ghorulonul,
Prolanul E, Praedyn, Chorioman, Hymfalon.
   Indica?iile terapeutice ale HCG-ului sunt:
   . controlul ovula?iei;
   . în repetarea c?ldurilor silen?ioase;
   . în ovula?ia întârziat?;
   . în chi?tii ovarieni, tratament la care se poate asocia ?i progesteron;
   . în stimularea poliovula?iei ?i a gesta?iilor gemelare;
   .  pentru  profilaxia  mortalit??ii  zigotale   de   origine   hormonal?
     (administrarea HCG în a 4-a zi dup? îns?mân?are în vederea  stimul?rii
     activit??ii corpului galben).

Prolactina

   Prolactina  (hormonul  luteotrop  –  LTH,  hormonul  lactogen)  este   un
proteohormon  produs  de  celulele  acidofile  ale   adenohipofizei.   Fiind
considerat? mai mult? vreme a treia gonadotropin?, prolactina s-a dovedit  a
avea un efect mamotrop, de între?inere ?i stimulare a  corpului  galben,  în
asociere cu LH, ?i un  efect  de  inductor  al  comportamentului  matern  la
mamifere.
   La masculi ac?iunea conjugat? a  FSH-ului  ?i  a  prolactinei  stimuleaz?
spermiogeneza ?i activitatea celulelor glandulare ale prostatei.
   Prolactina se produce împreun? cu somatotropina (STH) ?i într-o  oarecare
m?sur? îi dubleaz? ac?iunea.
   Prolactina este preluat? de glanda mamar?, intersti?iul  ovarului  ?i  de
corpul   galben.   Principalele   efecte   ale   prolactinei   sunt   asupra
metabolismului lacta?iei ?i a func?iei corpului galben.
   Efectul prolactinei în secre?ia laptelui nu este  asem?n?toare  la  toate
speciile. La unele specii prolactina ia parte doar  la  inducerea  secre?iei
lactate (rol lactogen), pe când la alte specii are ?i un rol de men?inere  a
lacta?iei (lactopoetic). Cele dou? efecte sunt  realizate  în  asocia?ie  cu
ceilal?i hormoni ai complexului lactotrop.
   La  vac?  este  foarte  important  efectul   mamotrop   al   prolactinei.
Administrat? imediat, înainte ?i dup? f?tare, se poate ob?ine o  cre?tere  a
glandei mamare. Oprirea prolactinei înainte  de  f?tare,  întârzie  pornirea
secre?iei  lactate  ?i  scade  con?inutul  în  lactoz?  din   lapte.   Lipsa
prolactinei dup? declan?area lacta?iei nu are efecte  negative  nici  asupra
sc?derii cantitative a laptelui ?i  nu  influen?eaz?  compozi?ia  lui,  deci
efectul lactopoetic nu este important.

                              Hormonii ovarieni

   Ovarul produce estrogeni, gestageni ?i cantit??i mici de  androgeni,  iar
în timpul gesta?iei ?i relaxin?.

Hormonii estrogeni

   Termenul de estrogeni provine de la cuvântul latin oestrus ?i  se  refer?
la o categorie de substan?e organice larg r?spândite  în  lumea  animal?  ?i
vegetal? care, de?i diferite din punct de  vedere  chimic,  exercit?  efecte
fiziologice asem?n?toare, producând modific?ri caracteristice  stadiului  de
excita?ie al ciclului sexual la nivelul aparatului genital ?i  în  modul  de
comportare al femelei.
   Estrogenii naturali dup? regnul  în  care  se  g?sesc  se  clasific?  în:
estrogeni  animali,  estrogeni  vegetali  sau  fitoestrogeni  ?i   estrogeni
minerali.
   Estrogenii animali sunt produ?i de ovar prin celulele granuloase ?i teac?
intern? a foliculului galben, corticosuprarenala, placenta, în a doua  parte
a gesta?iei ?i testiculul prin epiteliul seminifer.
   Din punct de vedere chimic estrogenii sunt  18-C  steroide  cu  un  ciclu
aromatic.  Substan?a  care  st?  la  baza  lor  este  colesterina.  Cei  mai
importan?i estrogeni naturali sunt 17-beta estradiol, estrona ?i  estriolul.
Adev?ratul hormon estrogenic este considerat estradiolul, iar  estriolul  ?i
estrona sunt produ?i ce rezult? din catabolizarea estradiolului.  Estrogenii
circul? în sânge în cantit??i mici în stare  liber?  sau  într-o  combina?ie
complex?, sub form? de estroproteine ?i  betaproteine.  Inactivarea  lor  se
produce în  ficat  prin  convertire  ?i  cuplare,  fiind  legate  de  acidul
glucuronic ?i sulfuric ?i apoi eliminate prin urin?.
   Estrogenii prezint? dou? mari categorii de ac?iuni biologice:
     > asupra aparatului genital;
     > asupra întregului organism.
   Ac?iunile asupra aparatului genital feminin sunt:
       o produc hiperemia, hipersecre?ia ?i hiperplazia tractului genital în
         stadiul de excita?ie al ciclului sexual;
       o sensibilizeaz? miometrul pentru ac?iunea ocitocinei;
       o determin? la unele specii dezvoltarea glandei mamare.
   Ac?iunile asupra organismului în ansamblu sunt:
       o determin? apari?ia caracterelor sexuale secundare;
       o determin?, în  mod  ciclic,  modific?rile  de  comportament  sexual
         caracteristic reac?iei generale ?i c?ldurilor;
       o  ac?ioneaz?  asupra   hipofizei,   determinând,   în   func?ie   de
         concentra?ia sanguin?, mecanismul secre?iei ciclice de FSH ?i LH.
   Sub ac?iunea hormonilor estrogeni sunt influen?ate diferite  aspecte  ale
metabolismului.  Sinergic  cu  tiroxina,  estrogenii  regleaz?  metabolismul
bazal, care este cel mai activ în timpul stadiului de excita?ie al  ciclului
sexual ?i mai cu seam? în timpul ovula?iei.
   Terapia  cu  estrogeni  este   mult   limitat?   ast?zi   în   combaterea
sterilit??ii, deoarece a fost înlocuit? cu o medica?ie  mai  sigur?  ?i  mai
pu?in nociv?. Hormonii estrogeni se utilizeaz? pentru combaterea unor  forme
de anafrodezie func?ional?, pentru deschiderea cervixului ?i  sensibilizarea
uterului pentru ocitocin?, în vederea m?ririi  contractilit??ii  miometrului
în cazul unor afec?iuni.
   Preparatele comerciale care con?in estrogeni naturali sunt: Ginosedol  B,
Estradiol, Estrolent  etc.  Produsele  farmaceutice  care  con?in  estrogeni
sintetici sunt: Dietilstilbestrol, Sintofolin, Sinestrol etc.
   Efectele secundare ap?rute dup? tratamentul cu  estrogeni  sunt:  chi?tii
ovarieni foliculari, reducerea produc?iei de lapte,  inversiunea  vaginului.
În cazul unor tratamente prelungite cu estrogeni se produce  demineralizarea
oaselor. Estrogenii au, de asemenea, ac?iune cancerigen?.
   Estrogenii vegetali (fitoestrogenii) se  g?sesc  în  diferite  specii  de
trifoi, con?inutul lor fiind diferit în func?ie de specie ?i de perioada  de
vegeta?ie. În cantit??i mai mici estrogenii se  g?sesc  în  lucern?,  varz?,
porumb, cartofi etc.
   Prin  consumarea  acestor  plante,  fitoestrogenii  ajung  în  organismul
animal, unde în func?ie de cantitatea lor ?i de  frecven?a  consumului,  pot
avea  efecte  favorabile  sau  din  potriv?  pot  duce  la   tulbur?ri   ale
reproducerii.
   Animalele p?scute timp îndelungat pe trifoi prezint?  diferite  tulbur?ri
func?ionale ale aparatului genital (chi?ti ovarieni,  hiperplazie  glandulo-
chistic? ?i chiar avorturi) ?i tulbur?ri ale lacta?iei.

             Hormonii gestageni (progestageni sau progestinele)

   Hormonii progestageni se pot clasifica în hormoni naturali  (pregnenolon,
progesteron, 20-?-hidroxiprogesteron)  ?i  hormoni  sintetici  (Fluorogesto,
Medroxiprogesteron, Melengestrolacetat etc.).
   Cel mai  reprezentativ  gestagen  natural  este  progesteronul.  Secre?ia
progesteronului o realizeaz?, în principal,  corpul  galben;  cantit??i  mai
mici de  progestine  sunt  secretate  de  celulele  granuloasei  foliculare,
testicul,  corticosuprarenal?  ?i  placent?  în  ultimele  dou?  treimi  ale
gesta?iei.
   Biosinteza progesteronului decurge  din  colesterol.  Dup?  fenomenul  de
ovula?ie  are  loc  formarea  ?esutului  luteinic  ?i  organizarea  corpului
galben, care împreun? cu LTH r?spund de secre?ia de progesteron.
   Efectele fiziologice ale hormonilor gestageni  constau  în  ac?iunea  lor
specific? asupra SNC, tractului genital femel  ?i  a  glandei  mamare.  Prin
efectul  s?u  asupra  sistemului  nervos   central,   progesteronul   inhib?
manifest?rile  psihice  caracteristice  c?ldurilor,   provocate   de   c?tre
estrogeni; în acest fel, se trece la stadiul luteinic de inhibi?ie, în  care
activitatea centrilor subcorticali este diminuat?. Progesteronul  preg?te?te
mucoasa uterin? pentru recep?ia ?i  nida?ia  produsului   concep?ional  prin
trecerea activit??ii uterine  din  faza  proliferativ?  în  cea  secretorie.
Progesteronul  intensific?   secre?ia   oviductului   ?i   uterului,   scade
cantitatea  mucusului  cervico-vaginal  c?ruia  îi  cre?te  vâscozitatea  ?i
astfel îi dispare proprietatea  de  a  fi  penetrat  de  spermi.  Endometrul
produce secre?ia de embriotrof. Progesteronul inhib?  contrac?iile  uterului
?i face s? scad? influen?a ocitocinei asupra miometrului;  de  asemenea,  el
inhib? secre?ia de FSH antihipofizar, fapt care inhib?  maturarea  unor  noi
foliculi  ovarieni,  iar  prin  urmare  ?i  manifestarea  c?ldurilor.   Prin
sistarea contrac?iilor uterine se asigur? dezvoltarea normal?  a  produsului
concep?ional.
   Progesteronul are rolul principal în desf??urarea  normal?  a  gesta?iei,
asigurând schimburile nutri?ionale ?i gazoase între mam? ?i f?t.  Enucleerea
corpului galben gestativ are ca urmare întreruperea gesta?iei.
   Progesteronul secretat de corpul galben persistent constituie o frân?  în
desf??urarea normal? a mecanismului ciclului sexual.
   În sinergism cu  estrogenii  ?i  cu  LTH-ul  (prolactina),  progesteronul
influen?eaz? dezvoltarea glandei mamare, a  sistemului  canaliculo-alveolar,
precum ?i lactogeneza; concentra?iile mari  de  gestageni  produc  un  efect
secretor ?i apari?ia de colostru.
   O progesteronemie ridicat? inhib? axa hipotalamo-hipofizo-ovarian?,  dup?
care urmeaz? o ameliorare a ritmului în secre?ia ciclic?  a  FSH-LH-ului  ?i
ameliorarea  consecutiv?  a  ovula?iei.  Pe  acest  principiu   se   bazeaz?
inducerea ?i sincronizarea c?ldurilor  ?i  ovula?iei,  ?i  tratamentul  unor
disfunc?ii  ovariene  (chi?ti  ovarieni,  corpi  galbeni   cu   insuficien??
secretorie  etc.).  Terapia  cu  progesteron  se  face,  de   asemenea,   în
prevenirea mortalit??ii embrionare, avort habitual, iminen?? de avort.
   Produsele  farmaceutice  care  con?in  progesteron  sunt   Progesteronul,
Prolutanul, Gestafortinul.
   Gestagenii sintetici sunt compu?i de sintez?  deriva?i  din  progesteron;
efectele  gestagenilor  sunt  de  zeci  de  ori  mai  puternice  decât   ale
progesteronului natural; se administreaz? în doze mult mai mici  ?i  se  pot
aplica pe cale oral?, parenteral?, sub form? de implante ?i intravaginal.
   Gestagenii  sintetici  sunt  folosi?i  mai  ales  pentru   inducerea   ?i
sincronizarea c?ldurilor ?i ovula?iei la femele, dar ?i în tratamentul  unor
tulbur?ri de reproduc?ie.
   Au fost preparate mai multe produse  farmaceutice  sintetice  cu  ac?iune
progestagen?, cum sunt:  Clormadinonacetat  (CAP),  Medroxiprogesteronacetat
(MAP),   Melegestrolul,   Eluorogestonacetat   (FGA),    Acetoxiprogesteron,
Altrenogest, Methallibur etc.

Relaxina

   Relaxina este un hormon de natur? proteic? elaborat  de  ovar  (foliculi,
?esut luteal),  de  placent?  ?i  de  uter.  Efectul  relaxinei  depinde  de
prezen?a steroizilor sexuali, care  preced?  eliberarea  acesteia.  Relaxina
intensific? hidratarea ?esuturilor moi ale bazinului, având loc  o  rela?are
a ligamentelor bazinului ?i o infiltrare a articula?iilor înainte de  f?tare
?i timpul parturi?iei. De  asemenea,  relaxina  provoac?,  în  sinergism  cu
estrogenii, dilatarea cervixului.

Prostaglandinele

   Prostaglandinele sunt substan?e biologic active,  derivate  ale  acidului
prostanoic  cu  catene  lungi   nesaturate;  ele  fac  parte    din   grupul
secre?iilor  care  ac?ioneaz?,  în  cantit??i  foarte  mici,  la  locul   de
producere, unde exist? de altfel ?i substan?e antagonice care  le  limiteaz?
ac?iunea. Prostaglandinele sunt considerate drept hormoni tisulari,  cu  rol
de mesageri chimici, dar care  în  st?rile  normale  nu  p?r?sesc  locul  de
producere.
   Pentru prima dat? (1930), prostaglandinele au fost puse  în  eviden??  în
lichidul seminal. Denumirea de  prostaglandine  (PG)  a  fost  dat?  de  Von
Euler, indicând  totodat?  ?i  natura  lor  chimic?  general?.  În  1957  se
reu?e?te cristalizarea ?i purificarea lor. Ulterior  se  realizeaz?  sinteza
chimic? complet?, iar apoi sinteza analogului biologic (1966).
   Pe baza structurii chimice prostaglandinele se împart în  4  grupe:  PGA,
PGB, PGE ?i PGF.
   Distribu?ia prostaglandinelor în ?esuturi variaz? de la o specie la alta.
Astfel, ele au fost g?site în veziculele seminale, creier, m?duva  spin?rii,
tiroid?, medulosuprarenal?, rinichi, pulmoni, cordon ombilical  ?i  lichidul
amniotic. Prostata este îns? foarte s?rac? în prostaglandine.
   La nivelul aparatului genital prostaglandinele  se  g?sesc  în  cantit??i
însemnate ?i într-o concentra?ie  mai  mare  decât  în  alte  ?esuturi.  Ele
ac?ioneaz?  în  strâns?  interrela?ie  cu  hormonii  sexuali.  De  asemenea,
bog??ia  aparatului  genital  în  fibre  musculare  netede  permite  s?   se
presupun?  c?  prostaglandinele  intervin  ?i  în  stimularea   musculaturii
netede,  în  a?a  fel  încât  mobilitatea  ?i  contractibilitatea  organelor
genitale este dependent? de sistemul prostaglandinic. Prostaglandinele cu  o
importan?? clinic? apar?in grup?rilor E2 alfa. În organism  PG  E2  alfa  se
formeaz? la nivelul reticulului endoplasmatic din celulele  endometriale,  a
veziculelor seminale ?i pulmonare, etc. Prostaglandinele  au  fost  puse  în
eviden?? la vac? ?i oaie ?i la nivelul ovarelor, unde intervin în  procesele
de metabolism steroidic ?i influen?eaz? în mod  direct  steroidogeneza.  Dar
în timp ce unele  prostaglandine  stimuleaz?  steroidogeneza,  altele  au  o
ac?iune inhibitoare asupra acesteia.
   Introducerea pe scar? larg? a  prostaglandinelor  în  practica  medicinii
veterinare se bazeaz? în primul rând pe eficacitatea  luteolitic?  a  PG  E2
alfa ?i a analogilor ei. PG E2 alfa este un  luteolitic  pentru  majoritatea
speciilor (iap?,  vac?,  oaie,  scroaf?,  iepure)  cu  excep?ia  primatelor.
Prostaglandina ajunge din vena uterin?  în  artera  ovarian?,  cât  prive?te
mecanismul luteolizei se pare c? prostaglandina  anihileaz?  efectul  trofic
al LH-ului asupra  ?esutului  luteinic.  În  consecin??,  corpul  galben  se
g?se?te pe de  o  parte,  sub  influen?a  efectului  trofic  al  LH-ului  ?i
prolactinei   (LTH),   iar   pe   de   alt?   parte   a   factorului   litic
(prostaglandina). Spre sfâr?itul ciclului sexual (ex. la oaie din ziua a 13-
14-a) la nivelul ?esutului luteal apar granule lipoidice, scade  activitatea
enzimatic?, se mic?oreaz? volumul celulelor, apare picnoza nucleilor.
   Prostaglandina E2 alfa are nu numai un efect luteolitic ci ?i un puternic
efect  acitocic.  Prostaglandina  E2  alfa  intervine   ?i   în   dehiscen?a
folicular?.
   Con?inutul ridicat în prostaglandine al spermei pune problema  existen?ei
unui raport dintre concentra?ia spermei în  prostaglandine  ?i  fertilitatea
masculului. De asemenea corela?ii  între  prezen?a  spermiilor  anormali  ?i
concentra?ia sc?zut? a spermei în prostaglandine.
   Prezen?a prostaglandinelor în sperm? este corelat? cu interven?ia lor  în
procesul de migrare a ovulelor în tractul genital. Prostaglandinele E1  alfa
?i  E2  alfa  contract?   toate   segmentele   oviductului,   în   timp   ce
prostaglandina E3 le relaxeaz?.
   Efectul  luteolitic  ?i  acitocic  constituie  baza   farmacodinamic?   a
utiliz?rii prostaglandinei E2 alfa în reproduc?ia normal? ?i patologic?.
   Indica?iile terapeutice cu prostaglandine E2 alfa  ?i  analogii  acesteia
(Dinaprost,  Cloprostenol,  Eluoprostenol,  Tiaprost,  Prostalen,  Lutalyse,
Estrumat, Enzaprost, Oestrophan  etc.)  în  reproduc?ie  presupun  existen?a
unui  corp  galben  (CL)  bine  organizat,  func?ional.  Astfel,  la   vac?,
utilizarea prostaglandinelor  se  face  în  condi?iile  existen?ei  unui  CL
ciclic la cel pu?in 5 zile ?i maximul 16 zile; a unui CL  de  gesta?ie  pân?
la luna a 5-a sau a unui CL persistent.
   La femele, prostaglandinoterapia se face în urm?toarele cazuri:
   . pentru inducerea ?i sincronizarea c?ldurilor;
   . în c?ldurile lini?tite (silan?ioase) indiferent  de  stadiul  ciclului
     sexual. În cazul în care la  data  aplic?rii  prostaglandina  E2  alfa
     exist? un CL func?ional, la  24  ore  dup?  tratament  se  constat?  o
     sc?dere a nivelului progesteronului, iar dup? 1-2 zile apar c?ldurile.
     Dac? dup? 10-11  zile  nu  apare  stadiul  de  excita?ie  sexual?,  se
     administreaz?  o  alt?  doz?  de  prostaglandine,  iar  femela  va  fi
     îns?mân?at? dup? 72-96 ore de la tratament, indiferent dac?  manifest?
     sau nu c?lduri;
   . în cazul corpului galben persistent;
   . pentru tratamentul chi?tilor  ovarieni  luteolitici  ?i  al  chi?tilor
     corpului galben;
   . pentru tratamentul endometritelor cu CL  ?i  a  piometrului  cu  corpi
     galbeni persisten?i;
   . pentru provocarea  avortului,  care  reu?e?te  în  prima  jum?tate  de
     gesta?ie.  Avortul  se  produce  în  3-6   zile   dup?   administrarea
     prostaglandinei, în cazul f?tului mumifiat sau macerat  fiind  necesar
     s? asociem un tratament cu estrogeni;
   . inducerea parturi?iei.

                                  Ovogeneza

   Procesul complex de formare  ?i  maturare  a  ovulelor  în  ovare  poart?
denumirea de ovogenez?. Pentru  a  deveni  apt?  pentru  fecunda?ie,  celula
sexual? femel? parcurge din stadiul de ovogonie pân?  la  stadiul  de  gamet
matur trei perioade succesive: de multiplicare, de cre?tere ?i de maturare.
   Dup? realizarea diferen?ierii sexuale a produ?ilor de concep?ie  care  se
produce la 45 zile la taurine,  35  zile  la  ovine  ?i  30  zile  în  cazul
fetu?ilor porcini ?i  de  la  carnivore,  are  loc  invaginarea  epiteliului
germinativ  în  parenchimul  ovarian.  Celulele  germinative  sunt  de  dou?
tipuri:  celulele  mai  mari  care  se  multiplic?  activ  ?i  dau   na?tere
ovogoniilor, ?i celule mai mici, din care se vor forma celulele foliculare.
   Perioada de multiplicare mitotic? a ovogoniilor are loc între 45-110 zile
de gesta?ie la taurine, 35-90 zile la ovine, 30 zile de gesta?ie  –  7  zile
postnatal la suine ?i 32 zile de gesta?ie – 37 zile dup? na?tere la  pisic?.
Dup? aceast? perioad?  ovogoniile  se  înconjoar?  cu  un  strat  de  celule
foliculare formând foliculii primordiali. La suprafa?? acest grup de  celule
este acoperit cu o capsul? conjunctiv? fin?. Ovogonia prezint?  forma?iunile
tropice ale oric?rei celule: citoplasm?, aparat Golgi,  mitocondrii,  nucleu
?i unul sau mai mul?i nucleoli. În perioada natal? ?i perinatal?  (la  unele
specii) se formeaz? întreag? rezerv? de celule sexuale pentru  toat?  via?a.
La na?tere num?rul ovogoniilor, (adic? al foliculilor primordiali)  în  cele
dou? ovare variaz? între 60000-200000 ?i  chiar  mai  mult,  în  func?ie  de
specie. Ovogoniile pot r?mâne în acest ultim  stadiu  mai  mul?i  ani,  dac?
foliculii care le cuprind nu se dezvolt?. Marea majoritate a ovogoniilor  ?i
ovocitelor, îns?, degenereaz? ?i dispar perinatal. Atrezia  folicular?  este
un proces fiziologic care diminueaz?  marcat  num?rul  foliculilor  ovarieni
pân? la pubertate ?i într-un ritm mai moderat dup? aceasta.
   Perioada de cre?tere începe odat? cu instalarea  maturit??ii  sexuale  ?i
continu? pe tot parcursul perioadei genitale din via?a femelei. Ovocitul  se
m?re?te progresiv în volum pe contul citoplasmei ?i se mai înconjoar? cu  un
strat de celule foliculare,  care  formeaz?  coroana  radiat?.  Concomitent,
partea periferic? a citoplasmei se înt?re?te, alc?tuind  membrana  vitelin?.
Celulele  foliculare  ale  coroanei  radiate  secret?  o  mas?  gelatinoas?,
înconjurând membrana vitelin? cu una pelucid? (transparent?).  Între  aceste
membrane se formeaz? spa?iul perivitelin. Prin urmare, ovocitul în  perioada
de cre?tere este delimitat  la  exterior  de  membrana  vitelin?,  în  jurul
c?reia se g?se?te o alt? membran? – zona pelucid?. În afara zonei  pelucide,
ovocitul este înconjurat de celulele foliculare dispuse radiar, care  la  un
loc formeaz? coroana radiat?.  A?a  forma?iuni  sunt  situate  în  ovar  mai
profund decât foliculii primordiali ?i se numesc foliculi secundari.
   În  procesul  de  cre?tere  au  loc  schimb?ri  complicate   în   nucleul
ovocitului, legate  de  preg?tirea  c?tre  prima  reduc?ie  în  perioada  de
maturare. Are loc multiplicarea intensiv? a  celulelor  foliculare,  num?rul
c?rora  cre?te  considerabil,  formând  stratul  granulos,   unic.   Stratul
granulos este acoperit cu o  capsul?  din  ?esut  conjunctiv,  numit?  teac?
folicular?. Teaca folicular? este constituit? din dou?  straturi:  extern  –
fibros ?i intern – vascular. Celula  sexual?  femel?,  la  acest  stadiu  de
dezvoltare, cap?t? denumirea de ovocit de ordinul I.
   Sub ac?iunea hormonului de stimulare folicular? (FSH) celulele foliculare
ale stratului granulos secret? lichidul folicular,  care  con?ine  estrogeni
(foliculin?) – hormoni sexuali feminini. Foliculul  treptat  se  m?re?te  în
volum.  Pe  m?sura  acumul?rii,  lichidul  folicular  împinge   ovocita   ?i
straturile de celule  foliculare  spre  periferia  foliculului.  Aglomerarea
acestor celule ce înconjoar? ovocitul de ordinul I formeaz? discul  proliger
(cumulus proliger). Se formeaz?  foliculul  ter?iar,  caviar  (foliculul  de
Graaf). (Fig.)
   În foliculul ter?iar, ovocitul de ordinul I intr? în stadiul de maturare.
Pentru  a  deveni  apt  pentru   fecundare,   ovocitul   sufer?   modific?ri
calitative, cu restructurarea nucleului ?i protoplasmei,  înso?ite  de  odu?
transform?ri succesive de matura?ie.
   Prima diviziune  de  matura?ie  const?  în  diviziunea  heterotropic?  ?i
reduc?ional? a ovocitului  de  ordinul  I,  din  care  rezult?  ovocitul  de
ordinul doi ?i primul globul polar. Fiind o diviziune meiotic?,  num?rul  de
cromozomi al celulelor fiice este  redus  la  jum?tate  (haploid).  Globulul
polar este împins în spa?iul  perivitelin.  Aceast?  diviziune  are  loc  cu
pu?in înaintea ovula?iei sau imediat dup? aceasta.
   Ovula?ia reprezint? procesul fiziologic  de  eliminare  a  ovulului  prin
dehiscen?a folicular?, urmat? de captivarea gametului  de  c?tre  pavilionul
trompei.
   Mecanismul neuro-endocrin al ovula?iei explic?  fenomenul  de  dehiscen??
folicular? prin influen?a hormonului  antehipofizar  LH  în  dipolimerizarea
enzimatic?  a  acidului  hialuronic  ?i  condroitinsulfuric,  existen?i   în
?esutul periovular, în lichidul  folicular  ?i  în  tecile  folicului.  Prin
aceast? depolimerizare substan?ele respective devin intens  hidrofile,  ceea
ce face s? creasc? presiunea hidrostatic? intrafolicular?.  Ruperea  tecilor
foliculare la nivelul stigmei se  datoreaz?  unei  enzime  proteolitice  din
lichidul folicular – colagenazei, care ac?ioneaz? la  acest  nivel.  Pere?ii
foliculari  au  o  rezisten??  sc?zut?  ?i  datorit?  congestiei  ?i  stazei
venoase..
   În stadiul urm?tor ovocitul de ordinul doi sufer? o a doua  diviziune  de
matura?ie care are loc în  treimea  superioar?  a  ovocitului,  în  momentul
p?trunderii spermiului în citoplasma gametului feminin.
   În rezultatul acestei diviziuni  din  ovocitul  de  ordinul  doi  rezult?
ovulul matur ?i al doilea globul polar.
   Ovulul matur se prezint? ca o celul? voluminoas?, cu nucleu  mare  ?i  cu
citoplasma bogat? în substan?e  nutritive  de  rezerv?.  Diametrul  ovulului
variaz? la mamifere între 150-200?m în func?ie de specie.

                                Ciclul sexual

   Începând cu apari?ia  pubert??ii  ?i  pân?  la  climacterium  activitatea
reproductiv? a femelelor  prezint?  o  ritmicitate  caracteristic?  fiec?rei
specii.
   Procesul reflector, coordonat neuroendocrin, caracterizat printr-o  serie
de modific?ri morfologice  ?i  fiziologice  ale  aparatului  genital  ?i  de
comportament sexual  al  femelelor  care  se  succed  de  la  un  stadiu  de
excita?ie sexual? pân? la altul reprezint? ciclul sexual.  Un  ciclu  sexual
cuprinde perioada dintre prima zi a unei faze  de  c?lduri  ?i  prima  zi  a
fazei urm?toare.
   Durata ciclului sexual  depinde  de  specie,  ras?,  clim?,  alimenta?ie,
între?inere, exploatare, individ.
   Caracterul de ritmicitate al ciclului sexual este indus genetic. La unele
specii, ciclurile sexuale se succed frecvent ?i pe tot parcursul anului,  pe
când alte specii manifest? într-un an doar unul sau  dou?  cicluri  sexuale.
Astfel, dup? caracteristicile  frecven?ei  manifest?rii  ciclurilor  sexuale
femelele animalelor se împart în:
       * policiclice;
       * diciclice;
       * monociclice.
   La femelele policiclice ciclurile sexuale se succed în tot timpul anului.
Din aceast? grup? fac parte: taurinele, suinele ?i unele rase de cai ?i oi.
   La femelele diciclice se întâlnesc, de obicei, dou?  cicluri  sexuale  în
timpul unui an (la c??ea, pisic?).
   Monociclicitatea  este  caracteristic?  pentru  femelele   s?lbatice   ?i
c??elele din unele rase care prezint? un singur ciclu sexual pe an.
   Între  animalele  mono-  ?i  policiclice  exist?  femele  care  manifest?
policiclicitate  sezonier?,  caracterizat?  prin  succesiunea   mai   multor
cicluri sexuale în sezoanele de mont?:  prim?vara  sau  (?i)  toamna  (oaia,
iapa).
   Sezonul de reproduc?ie este perioada când intensitatea de  manifestare  a
func?iei sexuale este mai accentuat?.
   Func?ia de reproduc?ie la oaie se manifest?  în  special  în  sezonul  de
toamn?, între lunile septembrie ?i decembrie, cu  excep?ia  raselor  merinos
de Australia, Romanov ?i cele de carne engleze?ti, la care ciclul sexual  se
poate manifesta tot timpul anului.
   La iepe ciclurile sexuale sunt mai intense în  sezonul  de  prim?var?  ?i
toamn?, îns? sezonul optim pentru apari?ia unor c?lduri regulate ?i  intense
este cel de prim?var?, începând cu lunile martie, aprilie, mai.
   Reproduc?ia sezonier? este controlat? de  epifiz?,  gland?  endocrin?  ce
secret? melatonin?, responsabil? de  apari?ia  pubert??ii  ?i  de  modelarea
produc?iei de FSH, LH  ?i  LTH.  Fotoperiodicismul  are  un  efect  inductiv
asupra sintezei de melatonin? în  special  la  oaie,  stimulând  func?ia  de
reproduc?ie; la iap?  melatonina  are  efect  inhibitor  asupra  activit??ii
sexuale, manifestându-se odat? cu cre?terea num?rului de ore  de  întuneric.
Astfel, cabalinele se reproduc mai eficient prim?vara, cre?terea duratei  ?i
intensit??ii  luminii  reprezentând  pentru  ele  factorul  declan?ator,  în
compara?ie cu oile, la care, din contra, stimulativ? este  sc?derea  duratei
zilei ?i a temperaturii.

                          Stadiile ciclului sexual

   În evolu?ia unui ciclu sexual se recunosc trei stadii:
       > de excita?ie;
       > de inhibi?ie;
       > de echilibru.
   Stadiul de excita?ie al  ciclului  sexual  se  desf??oar?  sub  influen?a
hormonilor steroizi, cu  preponderen?a  hormonilor  estrogeni  elabora?i  de
foliculul ovarian în  faza  de  maturare,  iar  stadiul  de  inhibi?ie  este
dominat de secre?ia progesteronului secretat de corpul galben.
   Astfel, ilustrat în  totalitatea  modific?rilor  morfofunc?ionale  ce  se
produc în gonada femel?, în ciclul sexual se disting dou? perioade:
 . perioada sau stadiul foliculinic (estrogenic);
 . perioada sau stadiul luteinic (progesteronic).
   Acestea  sunt  condi?ionate  de  existen?a  foliculilor  ovarieni  sau  a
corpilor galbeni.
   Stadiului  de  excita?ie  al  ciclului  sexual  îi  corespunde   perioada
foliculinic?, iar stadiului de inhibi?ie – perioada luteinic?.
   Cele dou? stadii principale (foliculinic ?i luteinic)  sunt  separate  de
ovula?ie. Între stadiul luteinic  (de  inhibi?ie)  ?i  cel  foliculinic  (de
excita?ie) urm?tor se interpune un stadiu de echilibru.

Stadiul de excita?ie al ciclului sexual (foliculinic)

   În cadrul stadiului de excita?ie al  ciclului  sexual  se  disting  patru
fenomene sexuale:
   . estrul;
   . reac?ia general?;
   . c?ldurile;
   . maturarea foliculilor ovarieni ?i ovula?ia.
   În  stadiul  de  excita?ie  sexual?  se  reiau  func?ii  importante   ale
organismului, responsabile pentru preg?tirea  ?i  asigurarea  procesului  de
reproduc?ie. Stadiul de excita?ie sexual? debiteaz? cu liza corpului  galben
?i  sc?derea  brusc?  a  progesteronemiei,  fapt  care  permite  sinteza  ?i
eliberarea unor cantit??i mari  de  hormoni  gonadotropi  (FSH,  LH)  ?i  în
consecin?? ini?ierea matur?rii finale a unuia  sau  a  mai  multor  foliculi
ovarieni.
   Maturarea folicular? se soldeaz? cu sinteza de estrogeni care  ac?ioneaz?
specific  asupra  tuturor  segmentelor  tractusului  genital  ?i  sistemului
nervos  central,  determinând  modific?rile  morfo-func?ionale  la   nivelul
aparatului genital ?i cele de comportament al femelelor în timpul  stadiului
de excita?ie al ciclului  sexual.  Aparatul  genital  func?ioneaz?  atât  de
activ, încât se  produc  o  serie  de  procese  proliferative:  cervixul  se
întredeschide, iar comportamental,  femelele  prezint?  un  interes  crescut
fa?? de masculi. Toate reflexele condi?ionate  ?i  necondi?ionate  în  acest
stadiu, sunt supuse celor sexuale; chiar un reflex a?a de puternic,  ca  cel
alimentar, este  diminuat  sau  se  inhib?  complet.  La  femele  se  ridic?
tensiunea arterial?, se modific? compozi?ia sângelui ?i calitatea laptelui.

Fenomenele stadiului de excita?ie al ciclului sexual

   Estrul reprezint? o restructurare morfologic? ?i func?ional? a aparatului
genital  pentru  crearea  condi?iilor  favorabile  pentru  actul  sexual  ?i
fecunda?ie. În aceast? faz? se produc  modific?ri  în  special,  la  nivelul
segmentelor ?i structurilor tractusului genital: epiteliul genital  prezint?
hipertrofii ale celulelor,  modific?ri  circulatorii  (edem  ?i  congestie),
hiperplazii cu descuam?ri ?i cornific?ri la carnivore.  Estrogenii  provoac?
hipersecre?ia  la  celulele  specializate  de  la  nivelul  oviductului   ?i
glandelor utero-vestibulo-vaginale;  activitatea  vibratil?  a  cililor  din
celulele epiteliului salpingian este, de asemenea, stimulat? de estrogeni.
   Cervixul se relaxeaz?, se întredeschide ?i las?  s?  se  elimine  mucusul
estral din mucoasa cervical? ?i a vaginului anterior.
   Reac?ia general? (excita?ia sexual?) este o modificare în  comportamentul
sexual al femelei în timpul stadiului de excita?ie. Foliculii  ovarieni  î?i
des?vâr?esc maturitatea,  iar  titrul  ridicat  al  estrogenilor  plasmatici
accentueaz? din punct de  vedere  cantitativ  modific?rile  c?ilor  genitale
ini?iate  în  faza  de  estru.  Sub  influen?a  estrogenilor,   al?turi   de
modific?rile morfofiziologice,  se  modific?  ?i  comportamentul  sexual  al
femelei, care se manifest? printr-o  reac?ie  general?,  mai  mult  sau  mai
pu?in intens?, în func?ie de specie ?i de cantitatea de estrogeni  secreta?i
de foliculii ovarieni.  În  hipoestroenemie  manifest?rile  comportamentului
sexual sunt ?terse sau absente, în timp ce în hiperestrogenemie  acestea  se
exteriorizeaz? destul de evident.
   În mod obi?nuit în timpul excita?iei  sexuale  femela  este  nelini?tit?,
prezint? interes fa?? de mascul, poate efectua salturi pe  el  sau  pe  alte
femele, admite saltul lor, îns? nu  ?i  cel  al  masculului.  La  femele  se
reduce  pofta   de   mâncare,   pulsul   ?i   respira?ia   se   accelereaz?,
productivitatea de lapte scade, se modific? calitatea lui.
   Pe  m?sura  cre?terii  estradiolemiei  estrul  ?i  reac?ia  general?   se
intensific?;  ac?iunea  estrogenilor  asupra   sistemului   nervos   central
determin? instalarea  dominantei  sexuale,  exteriorizat?  prin  dorin??  de
împreunare cu masculul.
   C?ldurile (libidoul) constituie reac?ia sexual? pozitiv? a  femelei  fa??
de mascul. Femela  manifest?  apetitul  sexual  exprimat  prin  comportament
specific în prezen?a masculului. Fiind  în  c?lduri,  femela  se  deplaseaz?
frecvent, aflându-se permanent în preajma masculului  ?i  a?teptând  s?  fie
montat?.
   Vulva se edema?iaz?, pliurile cutanate se ?terg, la speciile care  nu  au
pielea pigmentat? (scroafe ?i c??ele)  se  observ?  o  congestie  puternic?,
cantitatea de mucus eliminat? prin  fanta  vulvar?  variaz?  în  func?ie  de
specie.
   Vestibulul vaginal  ?i  vaginul  prezint?  o  congestie  ?i  îngro?are  a
mucoasei, iar glandele realizeaz? o secre?ie local? mai abundent? de mucus.
   Epiteliul  multistratificat  este  hiperplaziat,   la   carnivore   fiind
caracteristic?   cornificarea   ?i   descuamarea   celulelor   din   stratul
superficial.
   Coarnele uterine prezint? erec?ie;  tonusul,  amplitudinea  ?i  frecven?a
contrac?iilor sunt maxime. Endometrul este  dantelat  datorit?  hiperplaziei
celulelor  mucoasei,  secret?  mucus,  cervixul   se   relaxeaz?,   glandele
endocervicale secret? un mucus abundent,  floarea  involt?  este  tumefiat?,
congestionat? ?i acoperit? cu mucus sticlos.
   Salpinxul este  erectil,  împreun?  cu  bursa  ovarian?  acoper?  perfect
ovarele, iar celulele secretoare  din  mucoas?  elaboreaz?  un  fluid  tubar
abundent, care împreun? cu vibra?iile  cililor  creeaz?  un  curent  dinspre
cavitatea peritoneal? spre uter, cu rolul de a transporta ovocitul.
   Spre sfâr?itul perioadei de c?lduri  se  produce  ovula?ia,  cu  excep?ia
taurinelor, la care aceasta are loc dup? încetarea libidoului.

Maturarea foliculilor ovarieni. Ovula?ia. Evolu?ia corpilor galbeni.

   În timpul ciclului sexual rolul ovarului este foarte complex. În  aceast?
perioad? în gonada femel? se produc o serie de modific?ri  morfo-func?ionale
care constau în eviden?ierea unor fenomene structurale ce au drept  rezultat
eliberarea de game?i capabili de a fi fecunda?i,  precum  ?i  secre?ia  unor
hormoni  caracteristici  diferitor  faze  ale  ciclului  sexual.  Schimbarea
formei ?i dimensiunilor ovarului are loc datorit? foliculilor ovarieni ?i  a
corpilor galbeni  care,  prin  procese  de  evolu?ie  sau  de  regresie,  se
modific? în func?ie de stadiile ciclului sexual.
   Structura ovarului prezint? o zon? cortical? ?i una  medular?.  Corticala
con?ine foliculi în diferite stadii  de  dezvoltare  ?i  corpi  galbeni.  În
foliculi se desf??oar? procesul de cre?tere a ovocitelor.
   Foliculogeneza  este  un  proces   hormono-dependent   care   const?   în
dezvoltarea foliculilor la femele în perioada fetal?, prepuberal?, în  toat?
durata perioadei genitale ?i chiar în timpul gesta?iei.
   În perioada pubertar? în fiecare ciclu sexual foliculii primordiali  trec
succesiv prin stadiile de foliculi primari, secundari, ter?iari  (cavitari),
maturi (de Graaf) ?i apoi devin foliculi dehiscen?i, când are loc ovula?ia.
   Foliculii primordiali iau na?tere în perioada embrio fetal? ?i reprezint?
o celul? mare,  globuloas?,  situat?  central  –  ovogonia,  înconjurat?  de
câteva  celule  foliculare  aplatizate,  toate  delimitate  de  o   membran?
conjunctiv? fin?.
   În stadiul de folicul primar, ovocitul de 60-80 microni este  înconjurat?
de celule foliculare cubice, dispuse pe un singur rând periferic.  Foliculii
primari  sufer?  în  cea  mai  mare  parte  un  proces  involutiv   (atrezie
folicular?), iar  cei  care  se  dezvolt?  migreaz?  spre  zona  profund?  a
corticalei.
   Prin cre?tere, foliculii primari vor genera foliculi secundari la care se
constat? multiplicarea celulelor  foliculare  sub  ac?iunea  stimulatoare  a
FSH.  Celulelor  foliculare  sub  ac?iunea  stimulatoare  a  FSH.   Celulele
foliculare din jurul ovocitului devin înalte ?i prismatice; a?ezate în  dou?
straturi formeaz? membrana pelucid? (zona pellucida).
   Ovocitul din foliculul secundar cre?te pân? la  90-100microni.  Foliculii
secundari sunt lipsi?i de cavitate, iar migrarea în  profunzimea  corticalei
este evident?. În procesul de cre?tere are  loc  multiplicarea  intensiv?  a
celulelor foliculare care vor forma stratul granulos.
   Acela?i  hormon  de  stimulare  folicular?,  FSH  va   stimula   secre?ia
lichidului folicular care va disloca celulele stratului granulos  ?i  va  da
na?tere cavit??ii sau  antrului  folicular.  Astfel,  foliculul  cavitar  se
caracterizeaz?  prin  apari?ia  ?i  dezvoltarea  cavit??ii   foliculare   la
foliculii care au atins cel pu?in 300-400microni în diametru.
   În acest stadiu ovocitul atinge 100microni, iar  membrana  pelucid?  este
bine conturat?.
   Începând  cu  acest  stadiu  de  folicul  cavitar,  la  exterior  ?esutul
conjunctiv se organizeaz? în dou?  straturi  concentrice:  teaca  folicular?
extern?  ?i  intern?.  Acumularea  lichidului  folicular  m?re?te  cavitatea
folicular? astfel încât stratul de celule granuloase, care  ini?ial  a  fost
compart, acum se divide; o parte din celule c?ptu?esc cavitatea  folicular?,
formând  granuloasa,  iar  alta  înconjoar?  ovocitul  constituind   coroana
radiat? (corona radiata).
   Ovocitul înconjurat de celulele coroanei radiate formeaz? discul proliger
(cumulus oophorus). Acesta este ata?at de ovisac printr-o punte de  leg?tur?
constituit? dintr-un grup de  celule  care  emit  prelungiri  citoplasmatice
c?tre  celulele  zonei  pelucide  ?i  membrana  vitelin?  realizând   astfel
nutri?ia.
   Foliculul matur (de Graaf) are aspect vezicular, formând o proeminen?? pe
suprafa?a ovarului.
   Teaca  extern?  este  format?  din   fibre   colagene,   reprezentând   o
vascularizare moderat?.
   Teaca intern? a foliculului matur prezint? celule tecale cu rol endocrin,
cu o bogat? vasculariza?ie; pe suprafa?a sa intern?  sunt  dispuse  celulele
foliculare, în 2-3 rânduri, alc?tuind granuloasa.
   Structuirle  tecale  ?i  granuloasa  secret?  estrogeni,  progesteron  ?i
cantit??i   reduse   de   androgeni   care   determin?   împreun?   apari?ia
comportamentului  sexual   ?i   modificarea   tractusului   genital   pentru
realizarea actului montei.
   Cre?terea titrului  de  estradiol  ini?iaz?  desc?rcarea  unei  cantit??i
crescute  de  LH  ?i  în  consecin??  se  precipit?  dehiscen?a  foliculului
ovarian.
   În ovarele femelelor num?rul foliculilor primordiali (deci a ovogoniilor)
variaz? între 60000-200000 ?i chiar mai mult în func?ie de specie  odat?  cu
înaintarea în vârst? num?rul foliculilor scade brusc; astfel  în  cele  dou?
ovare ale unei vaci în vârst? de 10 ani se g?sesc  circa  2500  ovule.  Prin
urmare, marea majoritate a foliculilor  primari  ?i  o  parte  din  foliculi
cavitari sufer? un proces de involu?ie – fenomenul de atrezie folicular?.
   Mecanismul endocrin al  atreziei  foliculare  se  explic?  prin  ac?iunea
inhibitoare  exercitat?  de  prolactin?  ?i  hormonul   luteinizant   asupra
sintezei ovariene de estrogeni, precum ?i controlul  endocrin  exercitat  de
progesteronul corpului luteal asupra estrogenilor ovarieni.
   Atrezia folicular? se consider?  drept  fenomen  fiziologic.  Îns?  unele
forme de atrezie pot genera modific?ri patologice,  condi?ionând  dereglarea
func?iei ovariene.
   Atrezia  foliculilor  se  produce,  de  regul?,  înainte  de   instalarea
pubert??ii. La femelele pubere, în majoritatea cazurilor,  atrezia  are  loc
dup?  ovula?ie  ?i  în  perioada  de  gesta?ie.   Atrezia   foliculilor   se
intensific? brusc dac?  apar  tulbur?ri  în  reglarea  nervoas?  a  func?iei
ovariene.
   Ovula?ia const? în ruperea peretelui folicului matur la  nivelul  stigmei
?i expulzarea ovocitului împreun? cu celulele  coranei  radiate  ?i  o  mic?
cantitate  de  lichid  folicular,  în  mod  treptat  ele  fiind  captate  de
pavilionul oviductului.
   Mecanismul ovula?iei nu este elucidat definitiv. Este  îns?  indiscutabil
faptul  c?  aceasta  este  un  proces   complicat   reflector   dominat   de
interac?iunea coordonat? dintre sistemul nervos  central  ?i  cel  endocrin.
Implicarea sistemului  nervos  în  procesul  ovula?iei  este  dovedit?  prin
faptul c? aceasta are loc la vaci ?i iepe mai ales  noaptea  sau  diminea?a,
într-o atmosfer? lini?tit?.
   Este dovedit cu certitudine rolul LH-ului în producerea ovula?iei, acesta
elibereaz? histamina ?i prostaglandina. Prostaglandina  F2-alfa  care  induc
hiperemia, stimuleaz?  activitatea  enzimelor  proteolitice,  în  special  a
colagenazelor din lichidul folicular, realizând desprinderea  ovocitului  de
peretele folicular ?i sub?ierea acestuia în zona stigmei.
   În mecanismul hormonal al ovula?iei mai este  implicat  ?i  progesteronul
sintetizat de granuloasa foliculului de Graaf, structur?  care  prezint?  un
început  de  luteinizare,  preovulator  ?i  care  prezint?  un  început   de
luteinizare preovulator ?i care stimuleaz? eliberarea LH.
   La vac? valul de LH se produce la 1-5 ore dup? vârful c?ldurilor, în plus
este stimulat? ?i de estrogenii foliculari.
   Prin maturarea foliculului ovarian (la vac? aceast? faz? cuprinde  zilele
17-21 ale ciclului sexual), discul proliger (cumulus oophorus) se  desprinde
de membrana granuloas?, astfel încât ovocitul  floteaz?  liber  în  lichidul
folicular.
   Foliculul matur are aspectul unei vezicule ale c?rei  dimensiuni  variaz?
de la specie la specie: 4-6cm la iap?,  12-15mm  la  vac?,  7-8mm  la  oaie,
capr? ?i scroaf?, 2-3mm la c??ea ?i pisic?.
   Ovula?ia se poate produce pe  toat?  suprafa?a  ovarului  la  majoritatea
speciilor. La iap? ovula?ia se poate  realiza  numai  la  nivelul  fosei  de
ovula?ie,  care  are  o  form?  concav?  orientat?  ventro-median,   singura
suprafa?? neacoperit? cu o albuginee dens?.
   Nu cu mult timp înainte de ovula?ie circula?ia ovarian?  se  intensific?,
cre?te cantitatea lichidului  folicular;  peretele  foliculului  ovarian  se
sub?iaz?  ?i  la  suprafa?a  lui  apare  o  proeminen??  conic?   –   apexul
foliculului, constituit numai din membrana bazal? lipsit? de  vascularizare,
denumit? ?i stigm?, adic? locul ruperii ovisacului.
   Durata ovula?iei poate fi de câteva secunde  sau  minute  în  func?ie  de
m?rimea stigmei ?i localizarea în folicul a discului proliger.
   Sub ac?iunea colagenazei peretele folicului se rupe, iar prin gaura oval?
format? se produce scurgerea lichidului folicular care  antreneaz?  ovocitul
înconjurat de celulele coroanei radiate.
   Ovula?ia se desf??oar? în mod normal atunci când femelele beneficiaz?  de
condi?ii de mediu  corespunz?toare,  adic?  de  stimuli  externi  favorabili
(lumin?, c?ldur?, umiditate), de o alimenta?ie cu  nutre?uri  de  o  valoare
biologic? superioar? etc.
   La toate speciile de animale ovula?ia este stimulat? de actul montei.
   La mamiferele domestice ovula?ia se  produce  spontan,  de  regul?  c?tre
sfâr?itul c?ldurilor (excep?ie fac taurinele).
   La speciile cu ovula?ia provocat? aceasta se produce dup? 10-11 ore de la
actul monei la iepuroaic? ?i 27 ore la  pisic?;  stimularea  mecanic?  cu  o
baghet? de sticl? a vaginului la pisic? ?i iepuroaic? provoac? ovula?ia.
   Dup?  ovula?ie  din   structurile   fostului   folicul   r?mân   celulele
granuloasei, teaca extern?, teaca intern?, resturi de  lichid  folicular  ?i
coaguli de sânge. La vac?, scroaf? ?i oaie hemoragia este neînsemnat? ?i  se
realizeaz? prin traversul peretelui folicular; la iap? cavitatea  folicular?
se umple cu un coagul mare de sânge ?i d? na?tere corpului  hemoragic,  care
la palpare prezint? similitudini cu foliculul predehiscent.
   Sub influen?a unui complex de factori se instaleaz? o serie de modific?ri
morfologice ?i biochimice ale  vechilor  structuri  foliculare  rezultând  o
nou? forma?iune endocrin? numit? corp galben sau corp luteal (CL)  –  gland?
cu existen?? efemer? care secret? progesteron.
   Progesteronul secretat de corpul galben atenueaz? modific?rile  realizate
de estrogeni în stadiul  de  excita?ie  al  ciclului  sexual  ?i  preg?te?te
endometrul pentru  nida?ie,  împiedicând  totodat?  contradic?iile  uterine.
Hormonul inhib? secre?ia de  FSH,  fapt  care  previne  maturarea  unor  noi
foliculi ovarieni, precum  ?i  manifestarea  c?ldurilor.  Progesteronul  are
rolul principal în desf??urarea normal? a gesta?iei,  asigurând  schimburile
nutritive ?i respiratorii între mam? ?i f?t.
   În evolu?ia corpului galben se disting trei faze:
       . luteogeneza (stadiul de organizare);
       . perioada luteotrofic? (stadiul de eflorescen??);
       . perioada de luteoliz? (stadiul de regresiune).
   Perioada de luteogenez? începe la bovine dup? 12 ore de  la  ovula?ie  ?i
const? în  organizarea  corpului  galben  prin  restructur?ri  circulatorii;
morfologice  ?i  biochimice  pe  baza  elementelor  celulare  ale   fostului
folicul.
   În aceast? faz? de organizare  exist?  unele  particularit??i  legate  de
specie. Astfel, la  iap?  corpul  galben  se  formeaz?  numai  din  celulele
granuloasei; la vac? oaie, scroaf?, capr? – atât celulele  granuloasei,  cât
?i din cele ale tecii interne.
   La vac? durata perioadei de luteogenez? este de 5-6 zile.
   Perioada de eflorescen?? (luteotrofic?) se caracterizeaz? printr-o  serie
de  modific?ri  determinate  de  factorii  luteotrofici.  La  vac?  ?i  oaie
activitatea corpului galben poate fi men?inut? doar de cuplul hormonilor  LH
?i LTH. La scroaf? formarea ?i func?ia corpului luteal este  determinat?  de
valurile de LH ?i de estrogeni. GnRH, de asemenea, are efecte luteotrofe.
   Stadiul de eflorescen?? este  perioada  în  care  corpul  galben  secret?
cantitatea cea mai mare de progestine. În parenchimul luteal  are  loc  atât
biosinteza  progestinelor  de   c?tre   celulele   luteale   provenite   din
granuloas?, cât ?i  biosinteza,  în  continuare,  a  estrogenilor  de  c?tre
celulele luteale tecale. Cantit??i mici  de  progestine  sunt  secretate  de
granuloas? chiar înainte de dehiscen?a folicular?. Parenchimul  luteal  este
bogat în compu?i organici (colesterol, caroten,  acizi  nucleici,  glicogen)
?i  în  enzime  (fosfataza  alcalin?,  dehidrogenaze).  Corpul  galben  este
delimitat la exterior de o capsul? conjunctiv?, provenit? din teaca  extern?
care în acest stadiu este mult îngro?at? ?i bogat vascularizat?.
   Perioada de luteoliz?  (regresiune)  const?  atât  în  regresia  corpului
galben datorit? proceselor  de  degenerescen??  gras?  ?i  de  fagocitare  a
celulelor luteale cât ?i a prolifer?rii ?esutului conjunctiv în  detrimentul
parenchimului. La vac?  efectul  luteolizei  const?  în  sc?derea  nivelului
progesteronului, începând cu zilele 11-13 de activitate.
   Factorul luteolitic este prostaglandina F2-alfa, secretat? de  endometru.
Estrogenii de asemenea au un efect luteolitic.  Valurile  de  prostaglandin?
încep din ziua a 11-13-a ?i se înmul?esc odat? cu  apropierea  stadiului  de
excita?ie. Prostaglandina ajunge din vena uterin?  în  artera  ovarian?;  în
ceea  ce  prive?te  mecanismul  luteolizei,  se   pare   c?   prostaglandina
anihileaz?  efectul  trofic  al  LH-ului  asupra  ?esutului   luteinic.   În
consecin??,  corpul  galben  se  g?se?te,  pe  de  o  parte,  sub  influen?a
efectului trofic al  LH-ului  ?i  prolactinei,  iar  pe  de  alt?  parte,  a
factorului litic (prostaglandina). Începând cu ziua a  13-14-a,  la  nivelul
?esutului luteal apar granule lipoidice, scade  activitatea  enzimatic?,  se
mic?oreaz? volumul celulelor, apare picnoza nucleilor (la vac? ?i oaie).  În
stadiul de regresiune a corpului  galben  biosinteza  progestinelor  treptat
este mic?orat?, pân? la sistare complet?.
   Corpul galben poate fi:
       . ciclic (progestativ) atunci  când  nu  s-a  produs  fecunda?ia;  în
         consecin?? corpul luteal are o  perioad?  de  existen??  scurt?  ?i
         regreseaz? c?tre sfâr?itul fazei luteinice a ciclului sexual;
       . corp galben de gesta?ie (gestativ), care se men?ine  pe  ovar  atât
         timp, cât dureaz? gesta?ia;
       . corp galben persistent  (patologic):  atunci  când  diverse  cauze,
         altele  decât  gesta?ia  (deregl?ri  hormonale,  metrite),  duc  la
         prelungirea existen?ei lui.

Stadiul de inhibi?ie al ciclului sexual (luteinic)

   Stadiul de inhibi?ie al ciclului sexual este faza de atenuare a estrului,
reac?ia general? ?i c?ldurilor; urmeaz? dup?  stadiul  de  excita?ie  ?i  se
caracterizeaz? prin reac?ie negativ? a femele, fa?? de mascul  –  respingere
sexual?. Animalul se lini?te?te, pofta de mâncare, productivitatea de  lapte
?i calitatea lui, precum ?i compozi?ia sângelui se restabilesc; secre?ia  de
mucus înceteaz?,  de  ovula?ie,  trece  în  faza  luteinic?  –  perioad?  de
organizare a corpului galben. Acest proces este coordonat hormonul de LH.
   Organizarea  corpului  galben  se  soldeaz?  cu  sinteza  cresc?toare   a
progesteronului  care  preg?te?te  structurile  morfologice  uterine  pentru
nida?ie, iar prin inhibarea sintezei de  FSH  sunt  prevenite  noi  matur?ri
foliculare sau ovula?ii, femelele manifestând anafrodezie.
   La vaci, epiteliul carunculilor uterini este puternic hiperemiat,  uneori
se produc rupturi vasculare, producându-se metroragii.
   În cazul în care nu  s-a  produs  fecunda?ia,  stadiul  de  inhibi?ie  al
ciclului sexual trece în stadiul de  echilibru,  iar  dominanta  sexual?  se
schimb? cu cea alimentar?.

Stadiul de echilibru al ciclului sexual

   Stadiul de echilibru (de lini?te) reprezint? perioada  de  stabilizare  a
produselor fiziologice din organismul  femel,  comportamentul  femelei  este
caracterizat printr-o stare de indiferen?? fa?? de mascul. În ovare are  loc
regresia  corpului  galben.  Uterul  proliferat  în   stadiile   anterioare,
involueaz?. Se  remarc?  trecerea  treptat?  de  la  faza  luteic?  la  faza
folicular?:  scade  nivelul  progesteronului  cauzat  de  regresia  corpului
galben ?i are loc cre?terea  nivelului  hormonilor  estrogeni  secreta?i  de
c?tre foliculii ovarieni evolutivi,  care  antreneaz?  apari?ia  fenomenelor
sexuale, deci marcheaz? debutul unui nou sexual.

Cicluri sexuale de valoare complet? ?i incomplet?

   Stadiul de excita?ie al ciclului sexual se  prezint?  ca  un  complex  de
fenomene  biologice  ce  asigur?  acomodarea  organismului  femelei  ?i,  în
special, a aparatului  ei  genital  în  crearea  condi?iilor  favorabile  în
vederea fecunda?iei ?i dezvoltarea produsului de concep?ie. În acest  stadiu
trebuie de eviden?iat gradul de manifestare a tuturor  fenomenelor  sexuale:
1. Estrului; 2. Reac?iei generale (excita?iei sexuale);  3)  c?ldurilor;  4)
matur?rii foliculilor ?i ovula?iei.
   Se  deosebesc  cicluri  sexuale  de  valoare  complet?,  când  în  timpul
stadiului de excita?ie se  manifest?  toate  fenomenele  –  estrul,  reac?ia
general?, c?ldurile ?i ovula?ia, ?i de valoare incomplet?, când decade  unul
sau câteva fenomene, de exemplu estrul  (ciclu  sexual  anestral),  ovula?ia
(ciclu  sexual  anovulator),  c?ldurile  (ciclu  sexual   alibid),   reac?ia
general? (ciclu sexual areactiv). Pot exista varia?ii de cicluri sexuale  de
valoare incomplet? (ciclu sexual areactiv-anovulator ?. a.).
   În cazul ciclurilor sexuale de  valoare  complet?  stadiul  de  excita?ie
poate s? se formeze sincron  (în  aceea?i  perioad?  de  timp),  când  toate
fenomenele – estrul, reac?ia general?, c?ldurile ?i ovula?ia,  spre  exemplu
la vac?, se manifest? pe parcursul a 48 ore, ?i  asincron  –  când  fenomene
aparte se manifest? mai târziu, chiar la 5-6 zile de  la  debutul  stadiului
de excita?ie.
   În virtutea faptului c? în majoritatea cazurilor la  animalele  domestice
estrul, c?ldurile ?i ovula?ia mai mult sau  mai  pu?in  coincid  dup?  timp,
unii autori numesc toate fenomenele cu  un  singur  termin  «c?ldurile»  sau
«estrul».

Factorii naturali care influen?eaz? ciclul sexual

   Desf??urarea în condi?ii optime a procesului de  reproduc?ie  la  animale
este condi?ionat? de factorii mediului  ambiant  care  ac?ioneaz?  la  toate
etapele vie?ii acestora.
   De?i ponderea cea mai mare o are  furajarea,  al?i  factori,  ca  cei  de
microclim?,  sezon,  de  îngrijire  a  animalelor,  asigurarea  unui  proces
tehnologic adecvat speciei ?i categoriei de exploatare, precum  ?i  factorul
social (genitostimulatorii) pot  avea  o  mare  importan??  în  desf??urarea
normal? sau patologic? a procesului de reproduc?ie.
   La o alimenta?ie  dezechilibrat?  sau  insuficient?  prima  reac?ie  este
sc?derea sau chiar oprirea func?iei de reproduc?ie, care poate  fi  preluat?
doar  atunci  când  nu  au  ap?rut  leziuni  ireversibile  ale   segmentelor
aparatului genital ?i nutri?ia este îmbun?t??it?. Activitatea gametogen?  se
manifest?  numai  la  femelele  care  au  o  dinamic?  ponderal?   pozitiv?.
Alimenta?ia caren?ial? în cobalt,  fosfor,  fier,  cupru  ?i  iod  afecteaz?
secre?ia gonadotropinelor ?i astfel apare aciclia (anafrodezia).
   La animale, func?ia de reproduc?ie este influen?at? negativ  sau  pozitiv
de  factorii  de  microclim?,  ca  temperatura,  luinozitatea,   umiditatea,
curen?ii de aer,  radia?iile  calorice,  compozi?ia  aerului  etc.  Când  se
încadreaz?  în  anumite  limite,  ace?ti  factori   influen?eaz?   favorabil
activitatea organelor, circula?ia, sistemul neuro-endocrin.
   Este cunoscut efectul pozitiv al luminii asupra func?iei hipotalamice, de
care depinde sinteza ?i deple?ia hormonilor sexuali (excep?ie  fac  ovinele,
la care care sc?derea duratei zilei este un  stimulent).  Astfel,  cre?terea
duratei zilei pân? la 16 ore poate gr?bi cu mai mult  de  40  zile  apari?ia
primului ciclu sexual din prim?var? la iap?.
   Reducerea ratei concep?iei la  suine,  taurine  ?i  ovine  în  lunile  cu
temperatur? înalt? se explic? prin sc?derea activit??ii tiroidei, precum  ?i
diminuarea func?iei endocrine ?i spermiogene a testiculului.
   Tiroxina, produs? în condi?ii normale de tiroid?, î?i exercit?  influen?a
în dou? direc?ii: pe de o parte stimuleaz? granularea bazofil?  a  celulelor
cromofobe, sporind secre?ia de FSH, iar pe de alt? parte sensibilizeaz?  1-2
foliculi din cei mai dezvolta?i ai ovarului fa?? de FSH.
   Iepele care depun o munc? intens? prezint?  cicluri  sexuale  numai  dup?
asigurarea unei perioade de odihn?  ?i  p??unat.  Aciclia  se  datoreaz?  ?i
pierderilor în greutatea corporal?.
   La   toate   speciile   de   animale   contactul   dozat   cu    masculii
genitostimulatori  stimuleaz?  func?ia  de  reproduc?ie  la   femele;   prin
prezen?a berbecilor vasectomiza?i în turme înaintea sezonului  de  mont?  se
poate gr?bi apari?ia primului ciclu sexual la majoritatea oilor.
   Ovula?ia la femele este gr?bit? de asemenea ?i de stimulii exercita?i  de
actul montei ?i al?i excitan?i neurosexuali omi?i de c?tre masculi.

            Particularit??ile ciclului sexual la diferite specii

   În conformitate cu decurgerea ovula?iei, femelele  speciilor  de  animale
domestice se împart în:
       > femele cu ovula?ie spontan?, care ruperea  (dehiscen?a)  folicular?
         se produce între faza foliculinic? ?i faza luteinic?  (nelegat?  de
         actul montei);
       > femele cu ovula?ie  provocat?,  la  care  eliberarea  ovulului  din
         cavitatea folicular? este determinat? de actul coital (sexual).

Ciclul sexual la vac?

   Vaca se încadreaz? în categoria femelelor  policiclice,  la  care  ciclul
sexual se repet? ritmic în tot timpul anului, de?i unele condi?ii  de  mediu
intensific? manifest?rile ciclurilor de c?lduri prim?vara ?i toamna.
   Dup? parturi?ie, ciclurile de c?lduri se manifest? din nou la 18-25 zile,
în func?ie de ritmul involu?iei  uterine,  starea  de  s?n?tate  puerperal?,
nivelul produc?iei de lapte  ?i  factorii  de  alimenta?ie,  între?inere  ?i
exploatare. Dup?  majoritatea  autorilor,  al?ptarea  influen?eaz?  reluarea
c?ldurilor.
   La vacile care al?pteaz? ele reapar mai târziu decât la acele  care  sunt
separate de vi?el; faptul  se  explic?  prin  impulsurile  inhibitoare  care
pornesc  de  la  mamel?  în  timpul  suptului  ?i  care,  ac?ionând   asupra
sistemului nervos  central,  creeaz?  un  factor  dominant  de  excita?ie  –
dominanta de lacta?ie,  care  inhib?  centrul  activit??ii  sexuale  ?i,  ca
urmare,  impulsul  nervos  necesar  hipofizei  pentru  secre?ia   hormonilor
gonadotropi.
   Durata ciclului sexual la vac? este de 18-22 zile, cu o medie de 21 zile.
   Stadiul de excita?ie are o durat? de 3-5 zile: 98 ore în medie vara ?i 84
ore în mediu iarna.
   În timpul estrului organele genitale sufer? o serie de modific?ri:  vulva
este tumefiat? ?i congestionat?, labiile  vulvare  se  îngroa??;  vestibulul
vaginal ?i vaginul se congestioneaz?, iar  glandele  realizeaz?  o  secre?ie
local? abundent? de mucus.  Coarnele  uterine  sunt  în  stare  de  erec?ie,
aparent sunt reduse în lungime, are  loc  o  puternic?  rulare  ?i  aducerea
ovarelor  în  pozi?ie  ventral?  în  raport   cu   uterul.   Cervixul   este
congestionat, canalul cervical este deschis ?i permite  uneori  introducerea
a 1-2 degete. Glandele endocervicale  secret?  un  mucus  abundent  care  se
scurge prin comisura inferioar? a vulvei. Secre?ia mucoas? este  mai  fluid?
?i transparent? la începutul estrului ?i devine mai vâscoas? spre  sfâr?itul
acestuia; uneori, mai ales  la  animalele  tinere,  mucusul  estral  are  un
aspect sanguinolent.  Mucusul  estral  posed?  calit??i  bacteriostatice  ?i
bactericide.  Contactul  femelelor  cu  taurii   genitostimulatori   m?re?te
capacitatea bactericid? a mucusului de 3 ori.
   Frotiul executat din secre?ia vaginal? prezint? un num?r mare  de  celule
epiteliale descuamate, cu resturi  de  nuclee;  Ph-ul  secre?iilor  vaginale
oscileaz? între slab acid spre alcalin.
   Reac?ia general? se manifest? mai intens  noaptea  sau  atunci  când  mai
multe femele se afl? în stadiul de excita?ie  concomitent.  Semnele  clinice
ale reac?iei  generale  sunt:  nelini?tea,  apetit  capricios  ?i  reducerea
timpului pentru rumegare, deplasarea frecvent?, sc?derea productivit??ii  de
lapte  cu  25%  în  medie.  Laptele  devine   s?rat   sau   amar   (datorit?
estradiolemiei), mai gras ?i de culoare galben? ?i provoac? o u?oar?  diaree
la vi?ei.
   Într-o colectivitate bovin? (în padoc sau la p??une)  femelele  stabilesc
contacte nazo-nazale sau nazo-genitale (perineale), accept? îmbr??i?area  ?i
efectueaz? salturi pe alte femele, mimând  prin  mi?c?rile  copulatorii  ale
trenului posterior actul coital.
   În prezen?a taurului femela efectueaz? saltul pe mascul, îns? nu  accept?
îmbr??i?area acestuia; ea st? cu coada ridicat?, încearc?  des  s?  urineze;
îns? mic?iunea este slab?.
   C?ldurile la vaci ?i vi?ele au o durat? de 10-23 ore, în mediu 16 ore. În
timpul c?ldurilor la femele  apare  dorin?a  de  împreunare.  Vaca  este  în
c?utarea masculului: la vederea acestuia se îndreapt? spre el ?i ia  pozi?ia
caracteristic? montei, ?i accept? coitul. Dup? mont? femela r?mâne  imobil?,
cifozat? ?i cu coada ridicat?.
   La unele vaci (cele grase, în stabula?ie sau cele cu  produc?ie  mare  de
lapte) simptomele c?ldurilor sunt mai pu?in pronun?ate;  la  aceste  animale
c?ldurile se manifest? mai lini?tit. De aceea  pentru  depistarea  femelelor
în c?lduri se recomand? folosirea taurilor genitostimulatori.
   Ovula?ia la vaci se produce la 10-15 ore dup? sfâr?itul c?ldurilor ?i  se
declan?eaz? în majoritatea cazurilor în timpul nop?ii sau diminea?a.
   Contactul dozat  al  femelelor  cu  taurul  genitostimulator  intensific?
manifestarea estrului,  excita?iei  sexuale  ?i  a  c?ldurilor,  iar  coitul
gr?be?te procesul ovula?iei ?i reduce durata c?ldurilor.
   Formarea stadiului de excita?ie la vaci. De regul?, la vaci,  stadiul  de
excita?ie  debuteaz?  cu  estrul,  ulterior  (la  2-4  zile)  apare  reac?ia
general? ?i în cele din urm? (la 4-15 ore) se manifest?  c?ldurile.  Uneori,
la  început  se  manifest?  semnele  reac?iei  generale,  apoi   estrul   ?i
c?ldurile; în alte cazuri  apari?ia  ?i  manifestarea  celor  trei  fenomene
sexuale are loc în acela?i timp. De  aceea,  se  disting  dou?  variante  de
formare a stadiului de excita?ie al ciclului  sexual  de  valoare  complet?:
sincronic? ?i asincronic?.
   În cazul unei bune nutri?ii, între?ineri ?i exploat?ri ra?ionale, estrul,
reac?ia general? ?i c?ldurile se manifest? aproape în  acela?i  interval  de
timp, sincronic.
   La formarea asincronic? a stadiului de excita?ie, începutul  manifest?rii
estrului, reac?iei generale ?i a c?ldurilor nu coincide în timp. Aceasta  ?i
determin?,  în  cazul  lipsei  genitostimulatorilor  comiterea  erorilor  în
depistarea  c?ldurilor  la  femele  ?i   apari?ia   sterilit??ii   dobândite
artificial.
   În stadiul de inhibi?ie al ciclului sexual dispare dorin?a de  împreunare
?i semnele excita?iei sexuale, treptat înceteaz? secre?ia de mucus.
   Femelele manifest?  o  reac?ie  negativ?  fa??  de  mascul  –  respingere
sexual?. La examenul rectal pe unul din ovare se poate palpa  corpul  galben
în dezvoltare.
   În stadiul de echilibru vaca manifest? o stare  de  indiferen??  fa??  de
mascul. La examenul rectal, pe unul din ovare se palpeaz? corpul  galben  ca
o forma?iune ovoid?, proeminent? pe ovar, cu diametrul de  1-2cm,  ce  poate
ocupa o bun? parte din ?esutul gonadei. Suprafa?a  ovarului  este  deosebit?
datorit? prezen?ei foliculilor în diferite stadii evolutive.

Ciclul sexual la oaie

   Oile  fac  parte  din  grupa  femelelor  policiclice  sezoniere.  Func?ia
aparatului genital la aceast? specie se manifest? în special în  sezonul  de
toamn?, iar la oile care nu au r?mas gestante  în  aceast?  perioad?  ciclul
sexual poate ap?rea prim?vara. Durata sezonului  de  reproduc?ie  difer?  în
func?ie e între?inere.  Unele  rase  mai  primitive,  cum  sunt  ?urcana  ?i
?igaia, au un sezon  de  reproduc?ie  mai  scurt  (2-3  cicluri  sexuale  pe
sezon), pe când cele ameliorate au un sezon de reproduc?ie  mult  mai  lung.
La rasele Merions de Australia, romanov ?i  la  cele  de  carne  engleze?ti,
ciclul sexual se manifest? tot timpul  anului.  În  condi?ii  Favorabile  de
macroclim?, furajare ?i microclim? corespunz?toare  unele  rase  pot  deveni
policiclice, adic? c?ldurile se manifest? întregul parcurs al anului.
   Dup? f?tare c?ldurile apar la rasa ?urcan? la 4-5 luni, iar la merinos 6-
8 luni. La unele rase de oi, cum este Karakul, udp? sacrificarea mieilor  ?i
?inerea în comun a oilor cu berbecii c?ldurile pot ap?rea  dup?  10-15  zile
de la f?tare.
   Îmbun?t??irea st?rii de între?inere ?i alimenta?ia ra?ional? a  oilor  în
sezonul de prim?var? duce la înt?rirea sensibilit??ii  hipotalamusului  fa??
de estrogeni, precum ?i a func?iei gonadotrope. Acest  lucru  face  posibil?
ob?inerea a 3 f?t?ri în 2 ani.
   Lacta?ia frâneaz? apari?ia c?ldurilor, îns? nu ?i desf??urarea ovula?iei.
   În timpul verii, activitatea ovarian? se men?ine, îns? ovula?ia  nu  este
înso?it? de  c?lduri.  Apari?ia  c?ldurilor  la  oaie  este  influen?at?  de
raportul lumin?-întuneric din cursul unei zile. Acest raport este  optim  la
un nivel de 1:2.
   Furajarea ?i între?inerea  ra?ional?  a  oilor  timp  de  dou?  s?pt?mâni
accelereaz? apari?ia sezonului de reproduc?ie.
   În sezonul de  reproduc?ie  func?ia  sexual?  se  intensific?,  dar  rata
ovula?iei  este  mai  ridicat?  la  mijlocul  sezonului.  La  începutul   ?i
sfâr?itul sezonului de reproducere la multe oi are loc ovula?ia, dar  nu  ?i
manifestarea c?ldurilor.
   O furajare de bun?  calitate  în  sezonul  de  reproduc?ie  timp  de  3-5
s?pt?mâni face ca num?rul gesta?iilor gemelare s? creasc? de  la  6-8%  pân?
la 40%.
   Durata ciclului sexual este de 14-19 zile, cu o medie de 16-17 zile.
   Stadiul de excita?ie sexual? la majoritatea oilor dureaz?  3-6  zile.  La
rasele ameliorate ?i la oile cu un grad sporit de îngr??are durata  acestuia
este mai mare.
   Estrul. Semnele clinice ale estrului sunt foarte  pu?in  definite.  Vulva
este u?or edema?iat?.  Gâtul  uterin  este  hiperemiat  ?i  închis,  mucoasa
vaginal? este u?or congestionat?, umed? ?i lucioas?. Scurgerile  mucoase  de
la nivelul vulvei sunt reduse  cantitativ.  În  frotiul  vaginal  se  g?sesc
leucocite, celule epiteliale normale sau spre cheratinizare.
   Durata estrului la oile din diferite rase este de 20-60 ore, în meide  de
36-38 ore.
   Reac?ia  general?   ?i   c?ldurile   corespund   unei   intensific?ri   a
modific?rilor prezente în estru. La nivelul ovarului  se  constat?  prezen?a
foliculilor, unul sau mai mul?i, cu diametrul de 7-8 mm. Uterul are  mucoasa
congestionat?, edema?iat?, hiperplaziat?. Colul uterin  este  hiperemiat  ?i
se  deschide  la  sfâr?itul  c?ldurilor.  Vaginul  ?i   vulva   sunt   pu?in
congestionate  ?i  edema?iate.  Mucusul  vestibulo-vaginal  se   scurge   în
cantitate mic? la nivelul comisurii vulvare.
   Libidoul este slab manifestat, comparativ cu alte specii. Oile în c?lduri
sunt nelini?tite, beh?ie, refuz? hrana, caut? berbecii pe care  îi  urmeaz?,
sunt încercate e ace?tia prin c?lcarea cu un membru  anterior.  Femelele  în
c?lduri se agit? prin scuturarea  frecvent?  a  cozii  ?i  se  las?  s?  fie
montate. Femelele se pot monta cu diferi?i masculi, de?i prefer? pe  cei  de
aceea?i ras?.
   Durata c?ldurilor la oi difer?  în  func?ie  de  ras?.  Astfel,  la  oile
Karakul libidoul dureaz? în medie 33-39ore, la oile merinos – 38ore, iar  la
cele de rase engleze?ti – 35 ore. Întrucât libidoul este destul de ?ters  ?i
c?ldurile au o durat?  scurt?,  pentru  descoperirea  oilor  în  c?lduri  se
folosesc genitostimulatori (berbeci vasectomiza?i sau cu devierea  penisului
etc.).
   Ovula?ia are loc spre sfâr?itul c?ldurilor, la 27-31 ore  de  la  debutul
lor. Dac?  în  timpul  unui  ciclu  sexual  se  matureaz?  câ?iva  foliculi,
intervalul dintre dehiscen?ele foliculare nu dep??e?te 4 ore.

Ciclul sexual la capr?

   Capra se înscrie în grupa femelelor policiclice: ciclul sexual la aceast?
specie  se  aseam?n?  cu  cel  de  la  oaie.   Furajarea   ?i   între?inerea
corespunz?toare a caprelor face ca s? dispar? sezonul de reproduc?ie.
   C?ldurile la capr? sunt mai accentuate decât la oaie.  Capra  în  c?lduri
este nelini?tit?,  se  agit?,  nu  are  poft?  de  mâncare  ?i  se  modific?
compozi?ia laptelui care se coaguleaz? la fierbere.  În  timpul  c?ldurilor,
dac? este izolat? de mascul, ea atrage aten?ia printr-un beh?it puternic.
   Durata ciclului sexual variaz? între 18-21 zile;  la  nulipare  ciclurile
sunt de 13-14 zile. C?ldurile, stabilite de ?apul genitostimulator,  dureaz?
31-38 ore. Ovula?ia (se matureaz? câ?iva foliculi) se produce cu câteva  ore
înainte de sfâr?itul c?ldurilor (în intervalul de la 28 ore pân? la  36  ore
de la debutul c?ldurilor).

Ciclul sexual la iap?

   Iapa face parte din grupa femelelor policiclice. De?i în cazul unei  bune
alimenta?ii ?i între?ineri ciclurile sexuale se repet?  tot  timpul  anului,
sunt îns? mai intense în sezonul  de  prim?var?  ?i  toamn?.  Sezonul  optim
pentru apari?ia unor c?lduri regulate ?i  intense  este  cel  de  prim?var?,
factorul determinant fiind cre?terea duratei ?i intensit??ii luminii.
   Se constat? o mare varia?ie în lungimea unui ciclu sexual, de la 9 la  33
zile cu o medie de 21 zile. Datorit? unor particularit??i ale  reproduc?iei,
la iap? este bine s? se cunoasc? ciclul sexual la fiecare  femel?  în  parte
(durata ?i intensitatea manifest?rii c?ldurilor), mai ales în herghelii.
   Dup? f?tare, c?ldurile apar la 6-9 zile, au  o  durat?  de  2-9  zile  ?i
poart? denumirea de “c?ldurile de mânz”.
   În cazul lipsei c?ldurilor la începutul sezonului  de  reproduc?ie,  prin
administrarea de PGF-2-alfa are loc o rapid? involu?ie  a  corpului  galben,
urmat? de maturarea foliculilor ovarieni.
   Estrul dureaz? 5 ?i mai multe  zile.  Ovarul  pe  care  se  matureaz?  un
folicul devine elastic ?i î?i m?re?te volumul. Oviductul  se  hipertrofiaz?,
iar o parte din celulele epiteliale devin ciliate. Celulele neciliate  devin
intens secretorii.  Uterul  se  hipertrofiaz?,  este  rigid,  endometrul  se
hipertrofiaz? ?i secret? un mucus clar ?i în cantitate  mare.  Colul  uterin
este congestionat ?i umed, iar pliurile cervicale au aspectul  unei  rozete.
Cervixul este deschis, cu lumenul de  2,5-3,5cm.  Vaginul  prezint?  mucoasa
congestionat?, se remarc?  existen?a  unei  secre?ii  mucoase  transparente.
Frotiul vaginal con?ine celule cu leucocite ?i nuclei pu?in vizibili.
   Reac?ia general?, la majoritatea iepelor, se manifest? evident. Iapa este
nelini?tit?, devine nervoas?, mai ales  la  apropierea  arm?sarului,  refuz?
hrana; femela nu  se  supune  comenzilor  c?l?re?ului,  se  împotrive?te  la
îngrijire.
   C?ldurile dureaz? 2-12 zile (2-5 zile la femelele nulipare ?i  7-12  zile
la iepele adulte). Manifestarea clinic? a c?ldurilor este  foarte  evident?.
În aceast? faz? apare dorin?a de împreunare, care treptat se intensific?  ?i
ajunge la apogeu în a doua jum?tate a c?ldurilor. În acest  timp  femela  ia
din când în când o pozi?ie campat?, urineaz? des, elimin? cantit??i mici  de
urin? amestecat?  cu  mucus,  deschide  ?i  închide  comisura  inferioar?  a
vulvei, eviden?iindu-se clitorisul. Femela  obose?te  repede,  este  atent?,
apoi devine nervoas? retiv?, sensibil?,  necheaz?  des,  ciule?te  urechile,
bate din copite. La vederea arm?sarului iapa se apropie  de  el  ?i  accept?
monta.
   Nu la toate femelele c?ldurile se  manifest?  evident,  adesea  ele  sunt
lini?tite, încât trebuie adus arm?sarul  încerc?tor  pentru  a  le  depista.
Folosirea arm?sarului încerc?tor trebuie s?  se  fac?  zilnic  sau  la  dou?
zile, la bara de încercare.
   La  examenul  vaginal  cu  speculumul  se  constat?  modific?ri  organice
importante: mucoasa  vaginal?  ?i  cervical?  este  puternic  congestionat?,
acoperit? cu un mucus  transparent  la  începutul  c?ldurilor,  ?i  cenu?iu-
murdar c?tre sfâr?itul lor.
   Colul  uterin  este  edema?iat,  u?or  deviat  spre  plan?eul  bazinului.
Orificiul cervical este dilatat, putându-se introduce cu u?urin??  cateterul
de îns?mân?are în timpul inocul?rii spermei.
   Uterul este hiperplaziat cu  pere?ii  îngro?a?i  ?i  prezint?  contrac?ii
active. Ovarul este  piriform  cu  consisten??  elastic?,  volumul  crescând
mult. Pe unul din ovare se g?se?te foliculul matur,  fluctuant,  de  m?rimea
unei nuci.
   Ovula?ia se produce prin fosa de ovula?ie, de obicei în a doua jum?tate a
c?ldurilor,  cu  aproximativ  24-48  ore  înainte  de  sfâr?itul  lor,  când
temperatura corporal? cre?te  cu  1-1,5(C.  Ovula?ia  are  loc,  de  regul?,
noaptea, în perioada de la orele 2 pân? la orele 7 diminea?a.

Ciclul sexual la scroaf?

   La scroaf? ciclurile sexuale se manifest? pe tot parcursul anului. Durata
unui ciclu este, în medie, de 20-21 zile cu varia?ii între 18-21 de zile.
   Dup? f?tare apari?ia c?ldurilor este condi?ionat? de  lungimea  perioadei
de lacta?ie. C?ldurile apar chiar  a  doua  zi  dup?  în??rcarea  purceilor,
atingând apogeul în zilele a 6-7-a,  dup?  care  se  constat?  o  sc?dere  a
procentului  de  intrare  în  c?lduri  pân?  în  ziua  a  10-11-a.  printr-o
alimenta?ie  ?i  între?inere  bun?  ?i  contactul   scroafelor   cu   vierul
încerc?tor  (genitostimulator)  c?ldurile  pot   s?   reapar?   înainte   de
în??rcarea purceilor, la 15-20 zile de la f?tare.
   Stadiul de excita?ie la  scroafe  poate  fi  sincronic  (estrul,  reac?ia
general?  ?i  c?ldurile  se  manifest?  succesiv  în  timp  de  24  ore)  ?i
asincronic (între manifestarea anumitor fenomene sexuale intervin  pauze  de
24-177 ore). Mai frecvent,  ciclurile  sexuale  se  formeaz?  asincronic  în
sezonul de var?.
   Începând cu estrul, vulva devine extrem de edema?iat? ?i congestionat? la
scroafe ?i mai pu?in la adulte sau la rasele cu  vulva  pigmentat?.  Mucoasa
vaginal? este în  plin?  activitate;  epiteliul  prezint?  8-16  rânduri  de
celule, având la suprafa?? un rând de celule cilindrice.  Uterul  este  u?or
m?rit în volum ?i congestionat, colul uterin este  hiperemiat  ?i  umed.  Pe
suprafa?a ovarului, intens congestionat ?i m?rit, se observ? 10-20  foliculi
pe cale de maturare ce  coexist?  cu  corpi  galbeni  în  diferite  faze  de
regresie.
   Reac?ia general? se manifest? prin nelini?tea femelei,  reducerea  poftei
de mâncare ?i încercarea de a efectua salturi pe alte femele.
   C?ldurile au o durat? de 40-50 ore. Pe ovare se  constat?  maturarea  mai
multor foliculi. Uterul este m?rit ?i congestionat.
   Coarnele uterine sunt  rigide  ?i  se  contract?  intens.  Cervixul  este
îngro?at ?i deschis. Vaginul prezint? mucoasa congestionat? ?i  umectat?  de
un mucus transparent.
   Dorin?a de împreunare apare progresiv ?i devine foarte intens? în a  doua
parte a c?ldurilor. Libidoul se manifest? prin agita?ie,  apetit  capricios,
gui?at stringent ?i prezen?a reflexului de imobilitate atât  fa??  de  vier,
cât ?i fa?? de om.
   Ovula?ia  la  scroafe  este  spontan?  ?i  se  produce   la   majoritatea
foliculilor între 24 ?i 36 ore de la debutul c?ldurilor.  Intervalul  dintre
prima ?i ultima ovula?ie este de circa 6 ore. De obicei ovuleaz?  de  la  16
(la femelele multipare) pân? la 22 ?i chiar mai mul?i foliculi ovarieni  (la
animalele adulte).

Ciclul sexual la c??ea

   Pubertatea la c??ele apare la vârsta de 8-10 luni, iar la unele  rase  de
talie mare – mai târziu. O deplin? capacitate de reproduc?ie c??elele  ating
la vârsta de 18-24 luni. Femelele fecundate mai devreme r?mân nedezvoltate.
   Deoarece  prezint?  o  mare  variabilitate  de  ras?   sau   individual?,
reproduc?ia la c??ele poate fi de tip mono- sau diciclic,  cu  un  pronun?at
caracter sezonier (prim?vara sau (?i) toamna).
   Durata ciclului sexual la c??ele este diferit? în  func?ie  de  ras?,  de
alimenta?ie, de starea de între?inere ?i  variet??ile  individuale.  Astfel,
lac??elele din rasa Collie interciclul este de aproape 9 luni (260 zile)  ?i
de circa 6 luni  (185  zile),  la  c??elele  Ciob?nesc  german,  existând  o
tendin?? de ?tergere a caracterului sezonier printr-o alimenta?ie  abundent?
?i echilibrat? tot timpul anului ?i un mediu confortabil.
   Estrul la majoritatea c??elelor dureaz? 8-14 zile.  În  acest  stadiu  pe
suprafa?a ovarului se  observ?  foliculi  pe  cale  de  maturare;  maturarea
acestora se  soldeaz?  cu  sinteza  estrogenilor  care  ac?ioneaz?  specific
asupra aparatului genital ?i asupra comportamentului femelei.
   Mucoasele conductului genital vor  prezenta  hipertrofii  ale  celulelor,
modific?ri  circulatorii,  hiperplazii   cu   descuam?ri   ?i   cornific?ri.
Modific?rile  induse  asupra  endoteliului  vascular  endometrial  de  c?tre
estrogeni provoac? eritrodiapedeza, manifestat? prin  scurgeri  vaginale  cu
aspect muco-hemoragic. Mucusul, cu miros  caracteristic,  este  perceput  de
c?tre mascul de la mari distan?e.
   Reac?ia general? coincide, dup? timp, cu estrul. De?i atrag masculii,  la
tentativa acestora de îmbr??i?are femelele adopt?  un  comportament  agresiv
prin care alung? pe cei iste?i.
   C?ldurile se manifest? la 4-5 zile, dar mai frecvent la 9-12 zile  de  la
debutul estrului ?i au o durat? de 1-3 zile. Sfâr?itul  c?ldurilor  coincide
cu încetarea  estrului.  În  stadiul  de  c?lduri  c??elele  devin  juc?u?e,
prietenoase, caut? masculul (masculii), care se adun? în jurul  femelei;  la
apropierea acestora ea ridic? coada u?or lateral, campeaz? ?i st?  lini?tit?
pe durata coitului.
   La atingerea cu mâna de regiunea perineal? sau de labiile vulvare c??eaua
reac?ioneaz? prin retragerea vulvei  ?i  ridicarea  cozii  lateral,  iar  la
netezirea   ?i   ap?sarea   pe   regiunea   sacral?,   femela   ia   pozi?ia
caracteristic?.   Mucusul   estral   spre   sfâr?itul   c?ldurilor    devine
transparent. Dup? 2 zile de la prima acceptare a montei (când se produce  ?i
ovula?ia), femelei îi scade treptat libidoul, dar mai poate fi  copulat?  de
masculi foarte insisten?i.
   Ovula?ia se produce succesiv la sfâr?itul c?ldurilor ?i, datorit? acestui
fapt, c??eaua poate fi fecundat? de mai mul?i masculi  în  aceea?i  perioad?
de c?lduri, ceea ce duce la numeroase cazuri de superfecunda?ie. În  ovarele
c??elelor  se  dezvolt?  ?i  se  matureaz?  4-10  foliculi  ovarieni.   To?i
foliculii matura?i  ovuleaz?  pe  parcursul  a  12-24  ore.  Îns?  ovocitele
expulzate din foliculi nu sunt mature; ele pot  fi  fecundate  doar  dup?  3
zile de aflare în oviduct ?i p?streaz? aceast? capacitate timp de 24 ore.
   Sprmii masculului, ajun?i în conductul genital al femelei, î?i  p?streaz?
capacitatea fecundativ? timp de 7 zile. Prin urmare, momentul  optim  pentru
montarea femelei  este  ziua  a  2-4-a  dup?  debutul  c?ldurilor.  Deoarece
termenii  de  producere  a  ovula?iei  prezint?  variabilit??i  individuale,
c??elele se monteaz? de dou? ori, la un interval de 48 ore.
   Stadiul de inhibi?ie  al  ciclului  sexual  (faza  luteinic?)  este  faza
ciclului sexual care corespunde perioadei de organizare a  corpului  galben,
cu o durat? de 60-105 zile.
   Organizarea  corpului  galben  se  soldeaz?  cu  sinteza   secretoare   a
progesteronului  care  provoac?  hiperplazia   glandelor   endometriale   ?i
secre?ia embriotrofului.
   Secre?ia de vârf a progesteronului se remarc? în ziua a 20-30-a  a  fazei
luteinice, indiferent dac? s-a produs sau nu fecunda?ia,  ?i  scade  treptat
c?tre ziua a 70-80-a (în cazul gesta?iei secre?ia progesteronului  scade  în
zilele a 60-68-a adic? c?tre momentul f?t?rii).
   Datorit? secre?iei de progesteron de durat? a corpilor luteali,  femelele
nefecundate sau private  de  prezen?a  masculilor  pot  prezenta  o  pseudo-
gesta?ie  sau  endometrite  cronice  (piometrul),  favorizate  de  ac?iunile
repetate a progesteronului asupra uterului, unde acesta  determin?  evolu?ia
proceselor hiperplastice ?i modific?rile chistice  în  endometru,  f?cându-l
sensibil la infec?ie.
   Stadiul de echilibru al ciclului sexual dureaz? 90-150 zile.

Ciclul sexual la pisic?

   La pisic? apari?ia pubert??ii este condi?ionat? de greutatea corporal? ?i
de sezonul  de  na?tere,  ap?rând  toamna  la  femelele  n?scute  prim?vara;
cre?terea duratei zilei reprezint? un  stimul  determinant  al  ciclului  de
c?lduri la femelele pubere.
   Pisica  face  parte  din  categoria  femelelor  diciclice,  cu   ovula?ia
provocat?. Ciclul sexual la pisic? se deosebe?te de  cel  de  la  iepuroaic?
prin faptul c? ea accept? masculul numai în timpul c?ldurilor.
   Pisicile  în  c?lduri  devin  mai  prietenoase  ?i  emit   ni?te   ?ipete
caracteristice care atrag  masculii.  Libidoul  se  manifest?  prin  l?sarea
jum?t??ii  anterioare  ?i  ridicarea  trenului  posterior,   prin   frecarea
trenului posterior de  podea,  urin?ri  dese  ?i  apetit  capricios.  Uneori
comportamentul sexual la pisic? se exteriorizeaz? destul de pregnant,  încât
îl face  pe  st?pân  s-o  suspecte  de  rabie:  femela  simuleaz?  o  colic?
gastrointenstinal?; alteori, manifest? durerile f?t?rii.
   La intromisiune pisica emite un ?ip?t, iar la îndep?rtarea  cotoiului  ea
schi?eaz? un atac, apoi se rostogole?te  ?i  î?i  linge  vulva.  La  pisic?,
ovula?ia este provocat?, fiind necesare, de regul? mai multe monte.
   Dup? f?tare, c?ldurile reapar la 1-2 luni. Dac? nu a avut loc fecunda?ia,
corpul galben persist? 2 luni, dup? care regreseaz?;  în  acela?i  timp,  în
ovar se matureaz? noi foliculi ?i c?ldurile reapar.  Un  ciclu  sexual  este
separat de cel anterior printr-un interval de 5-6 luni.

Ciclul sexual la iepuroaic?

   La iepuroaic? func?ia aparatului genital se manifest?  pe  tot  parcursul
anului cu o perioad? de repaos c?tre sfâr?itul verii. Iepuroaica nu  are  un
ciclu sexual asem?n?tor cu cel al animalelor cu ovula?ie spontan?. În  ovare
se g?sesc întotdeauna foliculi pe cale  de  maturare.  Ovula?ia  la  aceast?
specie este provocat? de actul montei ?i se produce la 10-11 ore dup? coit.
   Ciclul sexual la iepuroaic? este blocat în faza foliculinic?;  cea  de  a
doua faz? – luteinic? – survine  numai  dup?  ovula?ia  provocat?  de  actul
sexual.
   În cazul când iepuroaica nu a fost  montat?,  foliculii  maturi  persist?
câtva timp, apoi sufer? procesul de regresiune, pe  ovar  maturându-se  al?i
foliculi. Din aceast? cauz?, iapuroaica se g?se?te în c?lduril timp  de  mai
multe s?pt?mâni, gata s? fie montat? de iepuroi. Dorin?a de  împerechere  nu
se manifest? întotdeauna intens. Ea poate fi descoperit?  prin  modific?rile
organice care se produc în tractusul genital. Se observ?, astfel,  congestia
?i acumularea lichidului sero-mucos în vagin, precum ?i  m?rirea  mamelelor.
Vulva  are  o  culoare  ro?ie  vie.  Frotiul  vaginal  con?ine  celule  mari
anucleate,  care  constituie  un  semn  mai  sigur   al   c?ldurilor   decât
manifestarea libidoului.
   Chiar din primele zile dup? f?tare, pe ovare  la  iepuroaic?  se  observ?
foliculi maturi, de aceea montarea lor se soldeaz? cu  parvenirea  unei  noi
gesta?ii.

            Reglarea neuro-endocrin? a ciclului sexual la femele

   Cunoa?terea mecanismelor de reglare a ciclului  sexual  la  animale  este
necesar? atât pentru elucidarea  multor  st?ri  patologice,  cât  ?i  pentru
alegerea  corect?  a  metodelor  ?i  remediilor  de  dirijare  a  proceselor
sexuale.
   Apari?ia primului ciclu sexual marcheaz? stadiul în  care  atât  sistemul
neuro-endocrin, cât ?i aparatul genital  au  ajuns  la  un  anumit  grad  de
maturizare ?i receptivitate, care permit  interac?iuni  corelative  capabile
s? duc? la elaborarea ovulelor mature, la  comportamentul  caracteristic  al
femelelor în c?lduri, la preg?tirea endometrului pentru nida?ie.
   La coordonarea ciclului sexual particip? în egal? m?sur? sistemul  nervos
?i  cel  endocrin,  principala  punte   de   leg?tur?   dintre   neuro-   ?i
endocrinofiziologie fiind neurosecre?ia.
   Calitatea înalt? a func?iei de reproduc?ie depinde de condi?iile mediului
extern,  care  stimuleaz?  mecanismele  interne   de   reglare.   Insola?ia,
alimenta?ia ?i contactul cu masculul sunt factorii externi  principali  care
condi?ioneaz? manifestarea func?iei sexuale.
   Dac? individul a ajuns la  maturitate  sexual?,  excitan?ii  pozitivi  ai
mediului extern conduc la  apari?ia  reflexelor  opto-,  olfacto-  ?i  fono-
sexuale, iar alimenta?ia ra?ional? asigur? un  metabolism  corespunz?tor  cu
ac?iune  favorabil?  asupra  întregului  sistem   neuro-endocrin.   Sistemul
nervos,  în  acest  sens,  joac?  rolul  cel  mai  important,  realizând  în
colaborare cu  hipotalamusul  ?i  hipofiza  o  armonie  neuro-hormonal?,  în
cadrul c?reia se desf??oar? activitatea sexual?.
   Un  rol  important  pentru  reproduc?ie  îl  are  modificarea   tonusului
sistemului nervos simpatic ?i parasimpatic. Astfel, la o femel?  negestant?,
în condi?iile unor factori de mediu favorabili de la  ovula?ie  ?i  pân?  la
concep?ie, preponderen?? are tonusul  nervos  parasimpatic.  În  cazul  unor
condi?ii de furajare, între?inere  ?i  microclim?  necorespunz?toare  domin?
sistemul simpatic, atr?gând dup? sine dereglarea  ?i  întreruperea  ciclului
sexual. Sistemul  nervos  vegetativ  ac?ioneaz?  prin  intermediul  plexului
spermatic intern ?i ganglionilor intramurali.
   Un rol important în activitatea de reproduc?ie o au, dup? cum s-a ar?tat,
factorii de mediu ca lumina ?i temperatura. Prim?vara  ?i  vara  domin?,  în
cea mai mare parte, undele lungi (infraro?ii). Excitan?ii  care  pornesc  de
la  retin?  ?i  traverseaz?  traseul  optico-hipotalamo-hipofizar   fac   ca
hipofiza ?i tiroida s? r?spund? diferit  la  calitatea  radia?iilor  solare.
Sub  influen?a  radia?iilor  de  prim?var?  ?i  a  cre?terii   temperaturii,
activitatea tiroidei scade la nivel normal. Iarna ?i  toamna,  sub  ac?iunea
razelor infraro?ii, tiroida ac?ioneaz? mai intens ?i secret?  cantit??i  mai
mari de tiroxin?. Ciclul sexual la femele este dereglat  în  timpul  zilelor
prea c?lduroase;  ca  atare  scade  concep?ia,  întrucât  scade  activitatea
tiroidei ?i a metabolismului.
   Mecanismul neuro-endocrin de reglare a ciclului sexual este urm?torul:
   Diferi?ii stimuli senzoriali  externi  (intensitatea  luminii  ?i  durata
zilei, temperatura mediului ambiant, semnalele acustice ?i  olfactive  emise
de masculi, aspectele cantitative ?i calitative  ale  nutri?iei  ?i  altele)
ac?ioneaz?   asupra   sistemului   nervos    central,    prin    intermediul
analizatorilor,  provocând  impulsuri  la  nivelul  centrilor  hipotalamici.
Celulele neurosecretoare din ace?ti  centri  transmit  pe  calea  sistemului
port-hipotalamo-hipofizar declan?atori de secre?ie, RH  (Releasing  Hormons)
sau RF (Releasing Factors) pentru hipofiz?; ace?ti hormoni induc  elaborarea
?i eliberarea hormonilor gonadotropi antero-hipofizari, a prolactinei  ?i  a
altor hormoni tropi hipofizari.
   În   sfera   reproducerii   ac?ioneaz?   nemijlocit   urm?torii   hormoni
hipotalamici:
  1. Gn-RH – hormonul de eliberare a gonadotropinelor;
  2. P-RH ?i P-IH – hormonul  de  eliberare  ?i  respectiv  de  inhibare  a
     prolactinei;
  3. Ocitocina (este secretat? de nucleii supraoptici  ?i  paraventriculari
     din hipotalamus, îns? are ca loc de depozitare hipofiza posterioar?).
   Hormonul de eliberare a gonadotropinelor (Gn-RH) este un decapeptid care,
prin   intermediul   sistemului   port-hipotalamo-hipofizar,    ajunge    în
adenohipofiz? unde induce secre?ia celor  dou?  gonadotropine  (FSH  ?i  LH)
glico-proteice în celulele beta- ?i gama-bazofile.
   Tiroxina, produs? ca urmare a cre?terii activit??ii tiroidei, î?i execut?
influen?a în dou? direc?ii: pe de o parte, stimuleaz? granularea bazofil?  a
celulelor cromofobe,  sporind  secre?ia  de  FSH,  iar  pe  de  alt?  parte,
sensibilizeaz? foliculii cei mai dezvolta?i ai ovarului fa?? de FSH.
   Hormonul de stimulare folicular? (FSH) se vars? în circuitul  sanguin  ?i
ajunge la glanda receptiv?, care este ovarul. Sub influen?a  hormonului  are
loc cre?terea,  dezvoltarea  ?i  maturarea  unui  sau  mai  multor  foliculi
ovarieni ?i activizeaz? din ce în ce mai mult teaca intern?  a  foliculilor,
fapt care duce la cre?terea cantit??ii de estrogeni (foliculin?).  În  acest
fel se ajunge la stadiul foliculinic.
   Foliculina are efect atât local, asupra segmentelor  aparatului  genital,
cât ?i general, mai ales asupra sistemului nervos  central.  Astfel,  ajun?i
în sânge, estrogenii î?i realizeaz? ac?iunea în trei direc?ii:
       . la nivelul aparatului genital, datorit?  propriet??ilor  lor  de  a
         produce  hiperemie  hiperplazic?   ?i   hipersecretic,   estrogenii
         determin? o congestie a tractusului genital,  hiperplazia  mucoasei
         uterine, a glandelor ?i a epiteliului vaginal. Intensific? secre?ia
         glandelor uterine pentru realizarea  copula?iei,  transportului  ?i
         capacit??ii spermiilor;
       . prin efectul  lor  asupra  sistemului  nervos  central,  estrogenii
         provoac? instalarea dominantei sexuale ?i apari?ia comportamentului
         sexual, exteriorizat prin dorin?a de împreunare cu masculul;
       . datorit? acumul?rii unor cantit??i  mari  de  estrogeni,  intervine
         mecanismul de corela?ie invers?. Hipofiza este informat? de  starea
         actual?  a  gonadelor  prin  mesaje  de  reac?ie,  reprezentate  de
         estrogenii secreta?i ?i elibera?i în circuitul sanguin.
   Cre?terea exagerat? a titrului de estrogeni reduce  secre?ia  de  FSH  în
hipofiz?  ?i  spore?te  treptat  secre?ia  de  LH.  Ac?iunea   conjugat?   a
hormonului  foliculostimulator  ?i   a   celui   luteinizant   definitiveaz?
maturarea foliculului  ovarian,  iar  cantit??ile  m?rite  de  LH  preg?tesc
ovula?ia,  formarea  ?esutului  luteinic  ?i  organizarea  corpului  galben;
împreun? cu prolactina (LTH) sunt responsabili de secre?ia de progesteron.
   În acest fel, se  trece  la  stadiul  luteinic,  de  inhibi?ie,  în  care
activitatea centrilor subcorticali este diminuat?. Astfel,  nivelul  ridicat
al progesteronemiei atenueaz? modific?rile realizate de estrogeni în  fazele
precedente ale ciclului sexual, iar prin  inhibarea  sintezei  de  FSH  sunt
prevenite noi matur?ri  foliculare  ?i  ovula?ii.  Progesteronul  preg?te?te
endometrul în scopul nida?iei ?i împiedic? contrac?iile uterine.
   Dup? cum cantit??ile mari de estrogeni activizeaz?  secre?ia  de  LH,  în
acela?i  fel  cantit??ile  mari  de  progesteron  stimuleaz?  elaborarea  ?i
secre?ia de FSH. Dar, pân? la recapacitarea întregului  sistem  intervine  o
faz? de repaos, care corespunde stadiului de echilibru al ciclului sexual.
   Dup? aceast? faz? de refacere a poten?ialului  de  sintez?,  ciclul  este
reluat, sub influen?a factorilor de mediu ?i a  celor  interni.  De  re?inut
este faptul c? mecanismul  de  reglare  a  ciclului  sexual  este  mult  mai
complex ?i în afar? de  circuitul  de  la  organul  de  comand?  la  organul
comandat prin intermeidul mesajului de reac?ie,  mai  apar  multe  influen?e
din partea celorlalte glande.  Dintre  acestea,  de  o  mare  importan??  se
dovede?te a fi activitatea tiroidei în coordonarea  func?iei  gonadotrope  a
adenohipofizei. Se întâmpl?, îns?, de multe ori ca circuitul s?  fie  blocat
în stadiul foliculinic, luteinic sau în stadiul  de  echilibru  al  ciclului
sexual.
   Astfel, este cunoscut faptul c? zona  cortical?  a  suprarenalei  secret?
corticosteroizi care particip? la mecanismele de adaptare  a  animalelor  la
noile condi?ii ale mediului extern. Ca urmare  a  unor  stresuri  prelungite
corticosuprarenala  produce  cantit??i   mari   de   ACTH   ?i   mai   mul?i
corticosteroizi; brusc cre?te activitatea sistemului nervos simpatic  ?i  se
inhib?  procesele  colinergice  în  sistemul  nervos  parasimpatic.  Stresul
puternic ?i ca urmare ACTH au  un  efect  de  frânare  în  toate  fazele  de
reproduc?ie:  se  produce  dereglarea  ciclicit??ii  sexuale   ?i   blocarea
ovula?iei prin sistarea eliber?rii  gonadotropinelor.  Cantit??ile  excesive
de corticosteroizi conduc la transformarea progesteronului  în  testosteron,
ceea ce determin? sc?derea func?iei ovarelor ?i apare  sterilitatea.  Valori
mari de corticosteroizi plasmatici favorizeaz? evolu?ia chi?tilor ovarieni.
   Uterul femelelor negestante, în condi?ii fiziologice normale,  elaboreaz?
substan?e luteolitice – prostaglandine, PG, care provoac? regresia  corpului
galben. În cazul afec?iunilor uterine  (endometrite)  elaborarea  PH-lor  se
reduce, corpul galben nu  involueaz?  ?i,  astfel,  survine  anafrodizia  ?i
sterilitatea femelelor.

              Anatomia ?i topografia aparatului genital mascul


             Morfologia ?i topografia aparatului genital mascul

   Aparatul genital mascul îndepline?te rolul de a genera  game?i  masculini
(sparmatozoizi) ?i a elabora hormoni androgeni, iar prin  organul  copulator
– de a depune materialul seminal în c?ile genitale femele. El este  alc?tuit
din:
       > gonada mascul? (testiculul);
       >  conductele  (c?ile)  spermatice,  compuse  din  epididim,  cananul
         deferent, canalul ejaculator ?i uretr?;
       >  glandele  anexe  ale  aparatului  genital:  veziculele   seminale,
         prostata, glandele bulbo-uretrale;
       > organul copulator – penisul.

Testiculul ?i bursele testiculare

   Testiculele (testis, orchis, digymis) sunt organe pereche, evaginate  din
cavitatea abdominal? ?i sunt suspendate de cordonul testicular,  situându-se
în bursele testiculare. Coborârea testiculului prin  traiectul  inghinal  în
scrot se face în termeni diferi?i:
   > la 10-11 luni de gesta?ie la f?tul cabalin;
   > la 3,5-4 luni la f?tul taurin;
   > la 2-2,5 luni la ovine;
   > la 3 luni la porcine;
   > la 7-21 zile dup? f?tare la câine.
   Bursele testiculare sunt dispuse, la mamiferele  domestice,  în  regiunea
inghinal? (la taur, berbec, ?ap, arm?sar)  sau  subanal?  (la  vier,  câine,
iepure) ?i rezult? din suprapunerea a cinci învelitori:  scrotul,  dartosul,
celuloasa,  cremasterul  ?i  fibro-seroasa.   Aceste   forma?iuni   pot   fi
sistematizate, ?inând seama de originea ?i raporturile dintre ele,  în  trei
tunici distincte: extern?, mijlocie ?i intern?.
   Tunica extern? este format? din dou? înveli?uri strâns  unite  ce  provin
din pielea ?i ?esutul hipodermic din aceast? zon?, scrotul ?i dartosul.
   Scrotul este constituit din piele fin? mai mult sau mai pu?in  pigmentat?
?i acoperit? cu p?r, în func?ie de specie sau ras?. Scrotumul este bogat  în
glande sebacee ?i sudoripare ?i constituie o  singur?  pung?  pentru  ambele
testicule. Pe linia median? se remarc? un rafeu, care  corespunde  aderen?ei
septumului interdartoic ?i care împarte  punga  scrotal?  în  dou?  jum?t??i
ovoide.
   Prin fa?a sa intern? scrotul este în contact cu dartosul.
   Dartosul  continu?  tunica  abdominal?  în  regiunea  testicular?,  emite
septumul  dartoic,  care  separ?  cavitatea  dartoic?  în  dou?  p?r?i;   la
suprafa?a scrotal? septumul dartoic corespunde rafeului  median.  Din  punct
de vedere structural, dartosul este constituit din ?esut conjunctiv în  care
se g?sesc numeroase fibre  musculare  netede  ?i  fibre  elastice,  a  c?ror
contrac?ie determin? reducerea în volum  a  burselor  scrotale,  contribuind
astfel la reglarea termic? atât de necesar? spermiogenezei.
   Tunica medie (fascia lamelat? Cowper) este format? din  ?esut  conjunctiv
orientat ?i prezint? continuarea la acest nivel a fasciei  mu?chiului  oblic
extern ?i fasciei profunde, continuându-se  posterior  cu  fascia  perineal?
profund?.  Este  un  ?esut  de  leg?tur?  între  tunica  dartoic?  ?i  teaca
vaginal?. Pe suprafa?a sa intern? se  g?se?te  mu?chiul  cremaster  care  se
descinde din mu?chiul oblic intern al abdomenului ?i este format  din  fibre
striate. Este un mu?chi puternic, constituind o  învelitoare  incomplet?  pe
fa?a  postero-lateral?  a  tunicii  vaginale.  Contractarea  acestui  mu?chi
determin? ridicarea brusc? a testiculului ?i  tecii  vaginale  în  traiectul
inghinal.
   Tunica intern? este constituit?  din  teaca  vaginal?  comun?  sau  fibro
seroas?. Deriv? din fascia  transvers?  ?i  peritoneul  parietal  ?i  are  o
structur? dubl?: fibroasa sau teaca spermatic?  intern?,  care  provine  din
evaginarea fasciei transversale a abdomenului;  seroasa,  care  provine  din
peritoneul parietal ?i c?ptu?e?te fa?a intern? a fibroasei.
   Seroasa se r?sfrânge cranial ?i îmbrac? testiculul, cordonul vascular  ?i
canalul deferent constituind foi?a visceral? ?i mezoul vaginal.
   Între tunica fibroas?  ?i  cea  seroas?  se  g?se?te  mu?chiul  cremaster
intern, format din fibre netede.
   Tunica vaginal? comun? constituie o pung? piriform? prezentând  un  corp,
un gât ?i un orificiu.
   Corpul tunicii vaginale este o cavitate larg? numit?  cavitatea  vaginal?
(cavium vaginale) în care se g?se?te  testiculul,  epididimul  ?i  por?iunea
vaginal? a canalului deferent. Gâtul tunicii vaginale reprezint? un  conduct
alungit, care prin inelul vaginal ?i canalul inghinal comunic? cu  cavitatea
peritoneal?.  În  gâtul  tunicii  vaginale  (canalul  vaginal)  se   g?se?te
cordonul  vasculo-nervos,  canalul  deferent  ?i  vase  limfatice  (cordonul
testicular).
   Tunica vaginal? comun? trece pe testicul ?i concre?te cu el,  constituind
tunica vaginal? proprie (tunica vaginalis propria),  care,  la  rândul  s?u,
este  concrescut?  cu  albugineea  (tunica  albuginea  testis),  o  membran?
fibroas? ce acoper? testiculul.
   Testiculele diferitor specii de animale se deosebesc ca form?,  volum  ?i
greutate. La taur, berbec ?i ?ap ele sunt elipsoidale; la arm?sar –  ovoide;
vier ?i câine au o form? oval?. Testiculul taurului este voluminos  având  o
greutate de 250-350g  ?i  lungimea  de  12-14cm;  testiculul  berbecului  ?i
?apului – respectiv 200-300g ?i 10-12cm; testiculul arm?sarului  –  200-250g
?i 10-12cm; testiculul vierului – 400-500g ?i 11-12cm.
   Albugineea  trimite  spre  interiorul  testiculului  septuri   de   ?esut
conjunctiv, care împart testiculul în lobuli. Septurile,  prin  convergen??,
în zona central? a gonadei ?i spre marginea epididimar? a testiculului,  dau
na?tere mediastinului testicular (mediastinum testi) sau corpului  Highmore.
Fiecare  testicul  con?ine  300-400  lobuli  cu   parenchim.   Pe   sec?iune
parenchimul testicular la taur apare de culoare galben? sau galben-roz?;  la
berbec ?i ?ap – alburie; la arm?sar – cafeniu-deschis?; la vier  –  cafeniu-
surie ?i la câine – cafenie.
   Unitatea morfo-func?ional? a  testiculului  este  reprezentat?  de  tubul
seminifer. Fiecare lobul  testicular  con?ine  3-4  tubi  seminifer,  cu  un
calibru de 200-300 microni ?i o lungime de  0,5-1,75m,  ceea  ce  asigur?  o
suprafa?? mare de produc?ie spermatic?.
   Fiecare tub seminifer prezint? un cap distal  orb  (spre  albuginee);  la
extremitatea mediastinal? se une?te cu ceilal?i 2-3 tubi seminiferi care  se
g?sesc într-un lobul testicular, dând  na?tere  la  tubii  drep?i.  Dup?  ce
descriu un traseu scurt (0,5mm), tubii drep?i  p?trund  în  corpul  Highmore
formând, dup? anastomoz?, re?eaua  lui  Haller  sau  rete  testis,  care  se
orienteaz? spre polul de ata?are a capului epididimului la testicul.
   Re?eaua canalicular? din rete  testis  se  simplific?  la  12-23  canale,
numite conurile eferente (ductus efferens), care prin confluare dau  na?tere
por?iunii ini?iale a  epididimului.  Lungimea  total?  a  tuturor  canalelor
seminifere atinge 6000m.
   În ?esutul conjunctiv dintre tubii seminiferi  sunt  localizate  celulele
intersti?iale, dispuse în gr?mezi în jurul vaselor sanguine,  care  formeaz?
glanda diastematic? a lui Leydig, gland? endocrin? de tip difuz, cu  func?ie
de a elabora androgeni.
   Histologic tubii seminiferi prezint?:
   . membrana  bazal?,  fin?,  elastic?,  înt?rit?  la  exterior  de  fibre
     conjunctive, unite prin fibre oblice,  printre  care  se  g?esc  fibre
     musculare netede care, prin contrac?ia lor, contribuie  la  eliminarea
     spermiilor;
   . epiteliul seminal, format din celulele germinale ?i celulele Sertoli.
   În perioada genital? celulele Sertoli au o form? primatic?, dispuse într-
un  singur  rând  pe  membrana  bazal?,  cu  vârful  spre  lumenul   tubului
seminifer.  La   polul   apical,   celulele   Sertoli   prezint?   numeroase
înfund?turi, adânci ?i neregulate, în  care  sunt  a?ezate  celulele  liniei
seminale. Celulele Sertoli au un  rol  de  nutri?ie  a  celulelor  seminale,
constituie  un  suport,  îndeplinesc  o  func?ie  fagocitar?  a   resturilor
celulare ?i secret? estrogeni.
   Celulele seminale se g?sesc în celulele Sertoli, cele mai pu?in  evoluate
(spermiogoniile) c?tre baza epiteliului ?i cele mai  evoluate  spre  lumenul
tubului seminifer.
   Linia seminal? din celulele Sertoli este  reprezentat?  de  spermiogonii,
spermiocite primare ?i secundare, spermide ?i spermi.
   Canalul epididimar.  Toate  conurile  eferente  se  unesc  într-un  canal
flexuos, lung, care contureaz? baza structural? a epididimului.
   Epididimul (epididymis) este un organ alungit, prezint? trei  forma?iuni:
capul, corpul ?i coada.
   La taur, berbec ?i ?ap epididimul prezint? un  cap  foarte  dezvoltat  ?i
turtit,  care  acoper?  extremitatea  superioar?  a   testiculului.   Corpul
epididimului ader?  mult  la  marginea  posterioar?  a  testiculului.  Coada
epididimului, aderent? la extremitatea inferioar?  a  gonadei,  formeaz?  un
apendice rotunjit ?i  se  deta?eaz?  de  testicul.  Aceast?  form?  a  cozii
epididimului, la rumeg?toare, permite rezec?ia în scopul cre?rii  masculilor
genitostimulatori.
   La arm?sar, vier ?i câine epididimul acoper?  marginea  dorso-lateral?  a
testiculului. Coada epididimului la  aceste  specii  (vier  ?i  câine)  este
dispus? la polul postero-superior al gonadei.
   Capul epididimului este reprezentat de conurile eferente  care  se  unesc
într-un canal flexuos – canalul epididimar (ductus epididymis).
   Canalul  epididimar,  foarte  flexuos,  constituie  baza  structural?   a
corpului epididimar ?i este lung de 7-8m la berbec, 40-50m la  taur,  70-80m
la arm?sar ?i 64m la vier. Pe m?sur? ce se apropie  de  coada  epididimului,
flexiunile sunt mai pu?ine,  iar  lumenul  devine  mai  larg,  astfel  încât
canalul epididimar  devine  un  adev?rat  depizit  pentru  spermi,  76%  din
ace?tia g?sindu-se în coada epididimului.
   Canalul epididimar, în afara func?iei de transport ?i depozitare, asigur?
maturarea. Procesul de maturare are loc în medie 7-9zile.
   Canalul epididimar este format dintr-un epiteliu pseudostratificat ciliat
ce se g?se?te pe o membran? bazal? sub care se observ?  o  lam?  sub?ire  de
?esut conjunctiv. Musculoasa este reprezentat? de un  strat  muscular  neted
circular,  care  devine  mai  gros   spre   coada   epididimului.   Celulele
epiteliului epididimar au un rol secretor.
   La nivelul cozii epididimului canalul epididimar se l?rge?te ?i,  f?r?  o
delimitare precis?, trece în canalul  deferent,  care  intr?  în  compozi?ia
cordonului testicular.
   Cordonul testicular (funiculus spermaticus), este organul  de  suspendare
al gonadei mascule ?i este format din artera  ?i  vena  testicular?,  filete
nervoase, cremasterul ?i canalul deferent. Este acoperit  în  totalitate  de
peritoneul visceral. Lungimea cordonului testicular  variaz?  în  raport  cu
specia  animalelor  ?i  pozi?ia  testiculelor.   Astfel,   la   rumeg?toare,
funiculul testicular este relativ lung, iar la  cabaline  –  scurt.  Vierul,
câinele ?i iepurele au un cordon testicular lung.
   Canalul  deferent  (ductus  deferens)  este  un  conduct  lung,   aproape
rectiliniu, care ia  na?tere  la  nivelul  cozii  epididimului  din  canalul
epididimar,  f?r?  o  delimitare  precis?,  trece  pe  la  nivelul  marginii
epididimare a testiculului, particip? la formarea cordonului  testicular  ?i
p?trunde în cavitatea abdominal? prin inelul inghinal superior,  orientându-
se spre gâtul vezicii urinare ?i deschizându-se în uretr?.
   Canalul deferent are trei por?iuni: funicular?, abdominal?  ?i  pelvian?.
În zona dorsal? a vezicii urinare, la taur, berbec, ?ap ?i  arm?sar  canalul
deferent formeaz? o dilata?ie  alungit?  (ampula  ductus  deferentis)  cu  o
lungime de 12-15cm ?i diametrul de 4-8mm. La  taur  u?or  se  palpeaz?  prin
explora?ie transrectal?. Aceast? forma?iune lipse?te la vier ?i este  redus?
ca volum la câine. La taur, berbec ?i ?ap ampulele deferen?iale  servesc  ca
rezervor pentru acumularea spermiilor în  perioada  excita?iei  sexuale  ?i,
prin masajul lor, se poate provoca ejacularea. Histologic  canalul  deferent
prezint? o mucoas? c?ptu?it? cu celule de tip glandular (la  vier  lipsesc),
un strat muscular ?i o seroas?. Celulele glandulare elimin? un  secret  care
se înl?tur? la spermi în timpul ejacul?rii.
   Canalul ejaculator. Este por?iunea terminal? a c?ilor  genitale  propriu-
zise ?i rezult? din unirea extremit??ii caudale a canalului scurt de  câ?iva
milimetri ?i lipse?te la speciile care nu  au  glande  seminale  (carnivore,
roz?toare). Fiecare canal  ejaculator  se  deschide  la  nivelul  unui  pliu
longitudinal al mucoasei uretrale.
   Uretra este un conduct comun  al  aparatului  genital  ?i  celui  urinar;
uretra  la  mascul  are  dou?  por?iuni:  uretra  intrapelvin?   ?i   uretra
extrapelvin?.
   Por?iunea intrapelvin? este delimitat? anterior de gâtul vezicii  urinare
?i, posterior, de arcada ischiatic?. Se g?se?te  pe  plan?eul  bazinului  ?i
este în contact strâns cu glandele anexe ale aparatului genital.
   Peretele uretrei  pelvine  este  format  din  mucoas?,  stratul  vascular
(cavernos) ?i musculoas?. Stratul cavernos  este  structurat  dintr-un  plex
bogat de vene foarte ramificate ce prezint? un adev?rat  ?esut  erectil.  În
?estutul conjunctiv dintre vene se g?sesc numeroase fibre musculare  netede.
În timpul excita?iei sexuale corpul cavernos se umple  cu  sânge,  se  umfl?
?i, ca rezultat, lumenul uretrei se l?rge?te, înlesnind deplasarea spermei.
   Por?iunea extrapelvin?  sau  uretra  penian?  se  întinde  de  la  arcada
ischiatic? pân? la vârful penisului, unde se deschide prin meatul urinar.

Glandele anexe ale aparatului genital mascul

   Aparatul genital mascul este dotat cu  o  serie  de  glande  cu  secre?ie
extern?, care asigur? prin produsul lor formarea spermei. Aceste glande,  în
cea mai mare parte, sunt a?ezate la nivelul uretrei  intrapelvine:  glandele
seminale, prostata ?i glandele bulbo-uretrale.
   În peretele uretrei peniene se g?sesc o serie de  glande  mici,  glandele
lui Littre.
   Glandele anexe ale aparatului genital mascul sunt  endocrine  dependente.
Se dezvolt? la pubertate ?i involueaz? foarte mult dup? castrare.
   Glandele seminale (glandulae vezicularis) sunt forma?iuin pare a?ezate pe
de o parte ?i de  alta  a  canalelor  deferente,  deasupra  gâtului  vezicii
urinare (lipsesc la carnivore ?i roz?toare).
   La arm?sar glandele seminale au aspectul unor pungi piriforme lungi de 10-
15cm ?i cu un diametru ce poate atinge lungimea de  3-6cm.  La  taur  glanda
este foarte doselat?, de culoare cenu?ie, lung? de 12-15cm,  lat?  de  3-4cm
?i groas? de 2-3cm; la berbec ?i ?ap glandele seminale au lungimea de  4-5cm
?i respectiv – 3-4cm. La vier  glanda  seminal?  este  cea  mai  voluminoas?
dintre glandele accesorii ale aparatului genital (12-15cm în lungime).
   Peretele  glandei  seminale  este  format  din  trei  straturi:  mucoasa,
musculoasa ?i adventicea.
   Glandele reprezint? o larg? cavitate central?, c?ptu?it? cu  un  epiteliu
cu numeroase cripte în care se deschid glandele de tip tubulo-alveolar.
   Musculoasa este format? din dou? straturi foarte fine de fibre  musculare
netede (intern circular ?i extern longitudinal) ?i are rolul  de  a  elimina
secre?ia.
   Adventicea este reprezentat? de un strat sub?ire de ?esut  conjunctiv  ?i
con?ine o serie de microganglioni simpatici.
   Glanda prostat? (gl. prostata) este  o  forma?iune  impar?,  prezent?  la
toate speciile, a?ezat?  în  fa?a  cranio-dorsal?  a  uretrei  intrapelvine.
Glanda este format? din corpul prostatei (fac excep?ie  berbecul  ?i  ?apul)
?i por?iunea diseminat? (cu  excep?ia  arm?sarului).  La  arm?sar  prostata,
foarte bine dezvoltat?,  este  de  culoare  galben?  ?i  formeaz?  doi  lobi
laterali volumino?i (5-8cm lungime,  3-5cm  l??ime)  ?i  un  istm.  La  taur
corpul prostatei este redus, lung de 1,5cm, lat de 3-4cm ?i gros  de  1,5cm;
por?iunea diseminat?, gland? de tip tubulo-alveolar,  se  întinde  pe  toat?
lungimea  uretrei  pelvine.  La  berbec  ?i  ?ap  glanda  este  reprezentat?
exclusiv prin tubulo-acinii disemina?i radial în peretele uretrei.  La  vier
prostata este format? dintr-un  corp  prostatic  foarte  mic  2-3cm  ?i  25g
greutate) ?i o por?iune diseminat?.
   Prostata î?i vars? con?inutul în uretr? prin  intermediul  a  10-20canale
excretoare.
   Glandele bulbouretrale (gl. bulbourethralis) sunt pare, de form? ovoidal?
?i se g?sesc de o parte ?i de  alta  a  uretrei,  imediat  înaintea  arcadei
ischiatice. Lipsesc la câine. La arm?sar ?i taur glanda bulbo-uretral?  este
de m?rimea unei nuci (2,8-3cm) în lungime ?i 1,8-2cm în  grosime).  Palpa?ia
acestor  glande  prin  traversul  rectului  e  imposibil?,   deoarece   sunt
acoperite  de  mu?chiul  bulbo-cavernos.   La   berbec   ?i   ?ap   glandele
bulbourentrale sunt de  2-2,5  ori  mai  mici.  Glanda  bulbo-uretral?  este
foarte dezvoltat? la vier. Are form? conic?,  turtit?  dorso-ventral  ?i  se
întinde de la arcada ischiatic? pân? la vârful  vezicii  seminale  (are  12-
18cm în lungime, 3-5cm în l??ime ?i 2-3cm  în  grosime).  Greutatea  glandei
este de 150-200g. La arm?sar, taur, berbec ?i ?ap secre?ia bulbo-uretral?  e
de o consisten?? apos-seroas?. La vier consisten?a este  vâscoas?.  Canalele
excretorii se deschid în canalul uro-genital.
   Penisul (penis) sau organul copulator al  masculului  este  alc?tuit  din
r?d?cin?, corp ?i gland penian.
   R?d?cina penisului este alc?tuit? din dou? ramuri (bra?e), care se inser?
pe jum?tatea corespunz?toare a  arcadei  ischiatice  ?i  este  acoperit?  de
mu?chiul ischiocavernos.
   Ramurile, unindu-se, dau na?tere corpului penian. Corpul penisului are  o
form? rectilinie (la rumeg?toare ?i suine prezint? o dubl? inflexiune  –  S-
ul penian) ?i  este  orientat  înainte,  printre  coapse  pân?  la  regiunea
ombilical? (la motan ?i iepuroi penisul este orientat caudal).
   Corpul penian, constituit din corpul cavernos, uretr? ?i corpul  spongios
al uretrei, are o form? cilindric?, u?or turtit? lateral. Se afl? în  raport
cu marginea sa superioar?, cu peretele ventral al bazinului ?i  abdomenului.
Marginea sa inferioar? este  rotunjit?  ?i  ad?poste?te  uretra  spongioas?,
acoperit? în totalitate  de  mu?chiul  bulbocavernos  la  arm?sar  ?i  numai
par?ial la celelalte specii.
   La exterior corpul  penisului  este  acoperit  de  o  tunic?  fibroas?  –
albugineea, sub care se g?sesc doi corpi  cilindrici  caverno?i,  delimita?i
de un sept penian conjunctiv. Septul penian este  complet  la  carnivore  ?i
iepure  ?i  incomplet  sau  perforat  de  numeroase  orificii  la  celelalte
mamifere domestice. În ?an?ul ventral se  afl?  uretra  ?i  corpul  spongios
periuretral.
   Ca structur? histologic?, corpul  cavernos  este  dotat  cu  o  albuginee
extern? groas?, format? din fibre colagene  ?i  elastice,  dispuse  în  dou?
straturi: circular intern ?i longitudinal extern. Din  albuginee  ?i  septum
se deta?eaz? trabecule care formeaz?  cavit??i  (caverne)  c?ptu?ite  cu  un
endoteliu. Cavit??ile trabeculare, mici la periferia  corpului  cavernos  ?i
lungi în  profunzime,  sunt  interpuse  între  arterele  aferente  ?i  unele
aferente, endoteliul lor fiind o continuare a endoteliului vascular.
   Corpul spongios al penisului (?esutul spongios uretral)  este  dispus  în
jurul uretrei, fiind îmbr?cat de o albuginee fin? care con?ine, pe  fa?a  sa
intern?, fibre musculare netede dispuse circular. Cavit??ile  sanguine  sunt
delimitate de trabecule conjunctive constituite din fibre  elastice,  celule
musculare netede ?i fibre rare de colagen ?i sunt c?ptu?ite la  interior  de
un endoteliu. Ele se deschid în plexul venos al mucoasei uretrale.
   Raportul dintre  cavernele  ?esutului  erectil  ?i  scheletul  conjunctiv
trabecular al corpului  cavernos  determin?  dou?  tipuri  de  penis:  tipul
fibroelastic ?i tipul cavernos-muscular.
   Tipul de penis fibro-elastic este caracterizat prin dominarea scheletului
trabecular  conjunctiv  ?i  a  unei  albuginei  groase,  pu?in  extensibil?.
Penisul este lung, formeaz? o flexur? sigmoidal?, are o rigiditate  sporit?,
iar  erec?ia  este  asigurat?  de  desfacerea  S-ului  penian  (rumeg?toare,
suine).
   Penisul de tip cavernos-muscular are un ?esut cavernos mai dezvoltat ?i o
albuginee mai sub?ire. Structurile erectile în stare de repaus sunt  moi  ?i
compresibile, iar în timpul erec?iei penisul devine dur, se alunge?te ?i  se
m?re?te în volum.
   Extremitatea anterioar? a penisului constituie glandul (capul  penisului)
?i este reprezentat de o forma?iune mai mult  sau  mai  pu?in  evident?  (în
func?ie  de  specie),  delimitat?  de  restul  penisului   printr-o   u?oar?
strangula?ie, colul glandului. Uretra, care se deschide la polul  apical  al
capului penisului,  la  unele  specii  prezint?  o  prelungire  -  processus
uretrae.
   La arm?sar penisul are forma cilindric?,  cu  o  lungime  de  50-60cm  în
repaus ?i 80-90cm în erec?ie; diametrul în repaus  este  de  4-6cm,  iar  în
erec?ie poate ajunge la 8-10cm. Por?iunea liber? a penisului este  acoperit?
de un tegument sub?ire, de culoare neagr? sau marmorat?; la  baza  cavit??ii
furoului formeaz? un pliu circular – inelul prepu?ial.
   Glandul este bine dezvoltat, prezint? un corp cavernos desinest?t?tor, de
aspectul unei ciuperci, devine foarte voluminos  în  erec?ie.  În  cazul  în
care erec?ia glandului se produce înaintea  intromisiunii,  aceasta  nu  mai
poate avea loc din cauza dimensiunii exagerate  a  glandului.  Glandul  este
separat de  restul  por?iuini  libere  printr-un  col  evident  ?i  prezint?
circular o margine proeminent? – coroana glandului. Pe partea sa  anterioar?
se g?se?te o adâncitur? – fosa  glandului,  în  care  se  g?se?te  por?iunea
terminal? a uretrei – procesul uretral, lung de 2-2,5cm.
   Penisul taurului este lung de 100-170cm, dar este sub?ire  în  compara?ie
cu cel al arm?sarului. Înainte de a se  angaja  între  bursele  testiculare,
formeaz? o dubl? inflexiune – "S"-ul penian, pe curbura inferioar? a  c?ruia
se ata?eaz? cei doi mu?chi netezi retractori ai penisului.
   La taur, pe gâtul glandului, slab dezvoltat, este un ligament, care  este
orientat c?tre capul penisului, în stânga.  Procesul  uretral  nu  dep??e?te
glandul penian.
   La berbec ?i ?ap glandul este mai bine dezvoltat, asimetric  ?i  prezint?
la nivelul gâtului doi tuberculi. Uretra dep??e?te mult glandul (cu  3-4cm),
formând un apendice vermiform.
   Glandul la ?ap are numai un tubercul stâng, iar apendicele vermiform este
mai scurt.
   Penisul la vier este lung de 50-60cm, de  tipul  fibro-elastic,  formeaz?
"S"-ul  penian,  dar  acesta  este  situat  înaintea  burselor  testiculare.
Por?iunea liber? a penisului,  lipsit?  de  gland,  este  u?or  ascu?it?  ?i
r?sucit? spre stânga, în form? de  sfredel.  Aceast?  structur?  faciliteaz?
p?trunderea  penisului  printre  papilele  cervixului  scroafei.  În  timpul
actului coital, ejacularea efectuându-se intrauterin.
   Organul copulator al câinelui prezint? deosebiri esen?iale. Este lung  de
15-20cm, por?iunea liber? reprezentând cam  jum?tate  din  lungimea  total?.
Corpul cavernos, baza anatomic? a por?iunii fixe a penisului,  are  o  form?
conic?, cu un ?an? ventral în care se g?se?te uretra, un rafeu  longitudinal
complet (doi corpi caverno?i). La nivelul por?iunii libere, corpul  cavernos
este înlocuit de osul penian cu lungimea de 8-12cm, care are  form?  conic?,
este prev?zut cu un jgheab longitudinal ventral pentru uretr? ?i se  termin?
anterior printr-un cordon fibros ce ajunge pân? la  vârful  penisului.  Osul
penian  este  acoperit  în  totalitate  de  expansiunea  ?esutului   erectil
(spongios) al uretrei care formeaz? un gland foarte  dezvoltat.  Glandul  se
îngusteaz? la mijloc, formând astfel partea  anterioar?,  parte  alungit?  a
glandului, ?i partea posterioar?, bulbii glandului.
   Bulbii glandului sunt foarte dezvolta?i ?i intrarea lor în erec?ie,  dup?
intromisiune,  asigur?  (al?turi  de  contrac?ia  musculaturii  vestibulului
vaginal al femelei), prelungirea actului coital.
   Vârful glandului este ascu?it,  orientat  în  jos,  sub  el  se  deschide
uretra.
   Prepu?iul sau furoul (praepu?ium) la taur, berbec,  ?ap,  vier  ?i  câine
prezint? o cut? a  pieii  abdomenului  în  care  este  ad?postit?  por?iunea
liber?  a  penisului.  Are  forma  unei  cavit??i  tubulare,  prev?zut?   la
extremitatea cranial? cu o deschidere circular? – orificiul  prepu?ial,  iar
la cea posterioar? – închis?, ca un fund de  sac.  Ca  structur?,  prepu?iul
este format din tegumentul extern, prezentat de pielea regional?;  la  unele
specii are un smoc de p?r la orificiul prepu?ial  (taur,  vier).  Tegumentul
intern, prezentat de foi?a parietal?  ?i  foi?a  visceral?  între  piele  ?i
mucoas?,  este  bogat  în  glande  sebacee  modificate.   Caudal   cavit??ii
prepu?iale, foi?a parietal? trece în foi?a visceral?, lipsit? de  forma?iuni
glandulare, care îmbrac? penisul. Aceast? foi?? este  foarte  fin?  ?i  face
glandul penian foarte sensibil.
   La vier furoul  este  un  canal  îngust,  adânc;  se  deschide  printr-un
orificiu strâmt prev?zut cu un smoc bogat de p?r. Aproximativ  la  jum?tatea
sa prepu?iul prezint? o structur?, care-l împarte  în  dou?.  Compartimentul
posterior este simplu cilindric ?i în  el  se  g?se?te  por?iunea  liber?  a
penisului. Compartimentul anterior se prezint?  cu  o  cavitate  mai  larg?,
care printr-un orificiu comunic? cu  dou?  diverticule  largi  (diverticulum
praeputii).
   La majoritatea speciilor (taur, berbec, ?ap) prepu?iul este  prev?zut  cu
mu?chi protractori  ?i  mu?chi  retractori.  Mu?chii  prepu?iali  protactori
(craniali) sunt  dispu?i  la  nivelul  ostiumului  prepu?ial,  între  tunica
abdominal?  ?i  piele,  aderând  la  aceasta,  de  o  parte  ?i  de  alta  a
ombilicului. Dup? actul sexual  acestea  asigur?  revenirea  prepu?iului  în
pozi?ie de repaus.
   Retractorii pornesc din zona orificiului furoului, se  orienteaz?  caudal
?i trec pe deasupra burselor  în  tunica  dartoic?.  Prin  contractarea  lor
sincron? se descoper? por?iunea liber? a penisului.
   La arm?sar, prepu?iul are o structur? mai complicat?. El prezint? un  sac
dublu  din  care  se  disting  prepu?iul  intern  ?i   extern,   care   sunt
constitui?i, la rândul lor din tegumentul extern ?i intern.

                    Fiziologia aparatului genital mascul


                               Spermatogeneza

   Testiculul este un organ care îndepline?te dou? func?ii: una  gametogen?,
de a genera game?i masculini, ap?i pentru fecunda?ie ?i  alta  –  endocrin?,
de elaborare  a  hormonilor  sexuali  masculini  (androgeni),  care  au  rol
important în ini?ierea ?i men?inerea caracterelor  sexuale  secundare  ?i  a
activit??ii sexuale.
   Gonadele masculine se formeaz? în perioada embrio-fetal? ?i  continu?  s?
se dezvolte lent pân? la apari?ia maturit??ii sexuale. Game?ii, ap?i  pentru
fecunda?ie, se vor forma numai odat? cu instalarea pubert??ii.
   Unitatea func?ional? a testiculului este  tubul  seminifer.  Acesta  este
delimitat de o  membran?  bazal?  pe  care  se  g?se?te  epiteliul  seminal.
Epiteliul seminal este format din celulele germinative, care prin  diviziune
vor da na?tere spermiogoniilor, ?i din celulele  Sertoli.  Celulele  Sertoli
au o dispozi?ie sinci?ial? (o delimitare pu?in vizibil?) ?i o baz? larg?  de
implantare  pe  membrana  bazal?,  fiind  desp?r?ite  de  grupuri  dense  de
celulele germinative; au o citoplasm?  bogat?  în  incluziuni,  reprezentând
componentele de sus?inere ?i nutri?ie pentru celulele liniei seminale.
   Celulele germinative se g?sesc într-o continu? diviziune.  La  apropierea
pubert??ii activitatea de multiplicare celular? se  intensific?,  astfel  la
apari?ia maturit??ii sexuale începe formarea spermiilor.
   Spermiogeneza este un proces complex care asigur? formarea spermiilor din
spermiogonii,  incluzând  spermiocitogeneza,  sau  formarea   spermiocitelor
primare ?i  secundare  ?i   aprimiatomorfogeneza  care  const?  în  formarea
spermatozoidului fertil din spermida imatur?.
   Întregul proces de gametogenez?  se  desf??oar?  în  patru  perioade  (de
multiplicare, cre?tere, formare ?i maturare), celula  sexual?  trecând  prin
fazele de spermatogonie,  spermatocit  de  ordinul  I  ?i  II,  spermid?  ?i
spermiu matur.
   Diferite  faze  ale  spermiocitogenezei  pot  fi  urm?rite  la   examenul
histologic al sec?iunilor transversale ale tubilor seminiferi, mai  ales  în
perioada sezonului de reproducere. Pe membrana bazal?  a  tubului  seminifer
se observ? celulele liniei seminale  (germinative),  având  ca  elemente  de
baz? spermiogoniile; acestea provin din celulele  germinative  care  înainte
de pubertate dau na?tere prin diviziuni mitotice la spermogonii pr?foase  ?i
apoi crustoase, care formeaz? spermiocitele de ordinul  I.  Ele  î?i  m?resc
dimensiunile, la sfâr?itul evolu?iei ?i devin elementele celulare  cele  mai
voluminoase de  pe  linia  seminal?.  Pân?  la  acest  stadiu,  mitozele  se
realizeaz? ecua?ional, adic?  fiecare  cromozom  se  dedubleaz?,  fapt  care
conduce la ob?inerea a dou? celule fiice echivalente cu celula mam?.
   Diviziunea prin care un spermatocit de ordinul I d? na?tere  la  dou?  de
ordinul II este reduc?ional? (de maturare); fiecare  cromozom  din  perechea
existent? în celula mam? rece în celulele fiice, ele având un num?r  haploid
de cromozomi.
   Spermatoci?ii  de  ordinul  II  sufer?   o   nou?   diviziune   mitotic?,
gomeotipic?,  dar  cu  num?r  haploid  de  cromozomi;  ˝  dintre  celule  au
cromozomul X ?i ˝ cromozomul Y al sexului. Transformarea  spermiocitului  de
ordinul  II  în  spermatide  marcheaz?  debutul  fazei  de  formare  sau  de
spermatomorfogenez?.
   Spermatidele sunt ini?te celule mici, rotunde.  Morfogeneza  are  loc  în
prelungirile protoplasmatice ale sinci?iilor Sertoli – celule de  sus?inere,
cu func?ie nutritiv? ?i endocrin?. Celulele Sertoli sunt bogate în  glucoz?,
acizi amina?i ?i vitamine (A, E, complexul B)  –  substan?e  care,  probabil
sunt folosite în  perioada  de  formare.  Fiecare  celul?  sertoli  cuprinde
concomitent 8-12 spermide. Prin transform?ri  complicate,  din  spermide  se
formeaz? spermatozoizi. Acest proces  are  loc  în  felul  urm?tor.  Nucleul
spermatidei, voluminos  ?i  hipercromatic,  migreaz?  spre  unul  din  polii
celulei ?i formeaz?  capul;  idiosomul  prin  partea  sa  central?  formeaz?
acrozomul care acoper? nucleul spermatozoidului. Citoplasma se alunge?te  în
sens opus. Din centrozomi se formeaz? doi centrioli (distal ?i proximal)  ?i
elementele axiale ale spermatozoidului, iar  din  mitocondrii  –  elementele
spiralate. Citoplasma se condenseaz? de-a  lungul  piesei  intermediare.  La
nivelul  gâtului  r?mâne  o  cantitate  redus?  de  citoplasm?  –   pic?tura
protoplasmatic?,   care   va   dispare   în   procesul   de    maturare    a
spermatozoidului. La sfâr?itul acestei faze spermatozoizii  sunt  implanta?i
în sinci?iul sertolian, având cozile libere spre lumenul tubului seminifer.
   La încheierea spermatogenezei, celulele spermatice, care  erau  sus?inute
de sinci?iul Sertoli, prin secre?ia de hialuronidaz?, se desprind ?i cad  în
lumenul  tubilor  seminiferi.  Celulele  epiteliului  seminifer  secret?  un
lichid  abundent  care  antreneaz?  spermatozoizii  ?i  îi  transport?  spre
re?eaua testicular? ?i conurile eferente  care  îndeplinesc  o  absorb?ie  a
fluidului seminifer ?i elaboreaz? un lichid propriu.
   Maturi morfologic, permatozoizii se vor maturizeaz? fiziologic în canalul
epididimar ?i ulterior în c?ile genitale ale femelei.
   Controlul  hormonal  al  transport?rii  prin  c?ile  spermatice   implic?
testosteronul ?i ocitocina.
   Epididimul ofer? spermatozoizilor posibilitatea de a-?i continua procesul
de maturare. Resorb?ia lichidului seminifer  ?i  concomitent  secre?ia  unui
alt fluid epididimar produce modificarea  concentra?iei  ionilor  de  Sodiu,
potasiu, calciu, clor, fosfor, al proteinelor,  enzimelor  ?i  al  gliceril-
fosforil-colinei, modificare necesar? matur?rii spermatozoizilor.
   Maturarea fiziologic? a spermatozoizilor în timpul tranzitului epididimar
const? în:
   - deshidratarea progresiv? a game?ilor;
   - dobândirea sarcinii electrice negative care împiedic? aglutinarea lor;
   -  deplasarea   pic?turii   protoplasmatice   de   la   gât   la   coada
     spermatozoidului, fiind pierdut? înaintarea ejacul?rii;
   - acoperirea cu un înveli? lipidic protector, care îi ap?r? de  ac?iunea
     nociv? a unor factori de mediu, în special de Ph-ul acid;
   - dobândirea mobilit??ii ?i a capacit??ii fecundative.
   Totu?i, motilitatea spermatozoizilor atinge parametrii normali în  timpul
intr?rii lor în contact cu plasma seminal?,  elaborat?  de  glandele  anexe,
adic? în timpul ejacul?rii, în timp ce maturarea complet? a lor  se  produce
în organele genitale femele, fenomen cunoscut sub denumirea de capacitare.
   Durata total? a spermatogenezei de la stadiul de spermiogonie la  cel  de
spermatozoid matur este de 60-70 zile pentru taur ?i berbec  ?i  50-60  zile
la arm?sar, vier ?i câine; o spermiogonie formeaz?  6  spermatocite  primare
?i 64 spermatozoizi (taur ?i berbec) 24 – ?i respectiv, 96 – la vier.
   Durata gametogenezei este o constant? biologic? cu varia?ii foarte  mici.
Schimbarea vitezei  proceselor  citologice  prin  modificarea  regimului  de
exploatare  sau  prin  intensificarea  nutri?iei  reproduc?torului  nu  este
posibil?. De  aceea,  cunoa?terea  acestor  particularit??i  are  importan??
practic?  deosebit?,  deoarece  în  func?ie  de  aceasta  trebuie  stabilit?
perioada necesar? preg?tirii masculilor  pentru  sezonul  de  mont?,  ca  ?i
regimul de folosire a reproduc?torilor la sta?iile de pr?sil?.
   Parenchimul testicular  posed?  o  intens?  activitate  spermatogenetic?.
Astfel, produc?ia medie zilnic? de spermatozoizi la taur ?i berbec  este  de
5-7mlrd, iar la arm?sar ?i vier –  15-20  mlrd  game?i.  Un  gram  de  ?esut
testicular într-un minut elaboreaz? 8,5mii de spermatozoizi.
   Trecerea spermatozoizilor prin epididim, de  la  por?iunea  incipient?  a
canalului epididimar pân? la por?iunea lui terminal?  este  de  11  zile  la
taur, între  12-15 zile la berbec ?i de 14 zile la vier.
   Epididimul, ?i în special coada epididimului, serve?te ca rezervor pentru
spermatozozi. Aici se concentreaz? o  cantitate  important?  de  game?i:  la
taur  ?i  berbec  150-200  mlrd,  iar  la  vier  ?i  arm?sar  200-300   mlrd
spermatozoizi. Astfel, rezerva de  spermatozoizi  din  epididim  asigur?  la
taur ?i arm?sar necesarul pentru 10-15 monte, iar la  berbec  spermatozoizii
sunt  suficien?i  pentru  30-40  monte.  La   nivelul   cozii   epididimului
spermatozoizii r?mân fertili circa 60 zile.  În  cazul  unui  repaus  sexual
prelungit, când spermatozoizii r?mân mai mult timp în epididim,  se  produce
«îmb?trânirea»  game?ilor,  caracterizat?  prin   mobilitate   sc?zut?   sau
apari?ia unei cantit??i de spermatozoizi anormali. Se constat?,  de  altfel,
c? primul ejaculat recoltat dup? un repaus prelungit con?ine  un  num?r  mai
mare de spermatozoizi patologici decât ejaculatul urm?tor.
   În coada epididimului metabolismul spermatozoizilor scade cu mult  ?i  ei
r?mân în stare de anabioz? datorit?  reac?iei  u?or  acide,  vasculariza?iei
mai abundente ?i temperaturii mai sc?zute cu 3-5(C în  pungile  testiculare.
Temperatura testicular? mai joas? decât  temperatura  intern?  este  absolut
necesar? pentru desf??urarea normal? a procesului de spermatogenez?.

Termoreglarea testicular?

   La  masculii  mamiferelor  domestice   termoreglarea   testicular?   este
asigurat? de tunica scroto-dartoic?, mu?chiul  cremaster  ?i  vasculariza?ia
venoas? a testiculului.
   Asigurarea unei temperaturi optime care se situeaz? în 3-5(C sub  nivelul
temperaturii   interne   este   esen?ial?   pentru   îndeplinirea   func?iei
spermatogene a testiculului, func?ia  endocrinogen?  fiind  neafectat?,  a?a
cum se întâmpl? la masculii criptorhizi.
   Temperatura  ?i  umiditatea  mediului  ridicate  sau   febra   prelungit?
afecteaz? par?ial, sau chiar determin? degenerarea liniei seminale.
   Fibrele musculare netede ?i  elastice  din  dartos  ?i  scrotum  care  se
contract?  la  temperaturi  sc?zute  ?i  se  relaxeaz?  la  cald,   modific?
suprafa?a extern? a învelitorilor testiculare, ofer? o  suprafa??  variabil?
de radiere a c?ldurii. Acest  proces  este  influen?at  ?i  de  ac?iunea  de
ridicare sau deschiderea testiculelor în burse  prin  contrac?ia  mu?chiului
cremaster extern.
   Termoreglarea testicular? este influen?at? ?i de:
   - grosimea pieii locale;
   - con?inutul glandelor sudoripare din pielea burselor prin secre?ia  lor
     accentueaz? pierderea de c?ldur?;
   - artera spermatic? intern?, spiralat?,  ?erpuie?te  pe  toat?  lungimea
     venei spermatice ?i printr-un schimb de c?ldur? eficient uniformizeaz?
     temperatura învelitorilor testiculare cu cea  a  ?esutului  testicular
     reu?ind s? reduc? temperatura testicular? cu 5(C. La taur re?eaua bine
     dezvoltat?  a  venei  testiculare  superficiale,  aflate  în  grosimea
     albugineii, îndepline?te acela?i rol termoregulator.

Func?ia endocrin? a testiculelor

   Func?ia endocrin? a gonadelor masculine const? în formarea  androgenilor.
Androgenii sunt sintetiza?i în celulele leydig (glanda diastematic?)  dintr-
un  precursor  care  este  radicalul  acetat,   etapele   intermediare   ale
biosintezei fiind: colesterolul, progesteronul, androstendiolul  ?i  înfinal
testosteronul;  biosinteza   androgenilor   este   coordonat?   de   FCSH-ul
hipofizar. Acesta ac?ioneaz?  asupra  receptorilor  specifici  din  membrana
celulelor Leydig, activeaz? adenil-ciclaza, care determin? sinteza  acidului
adenozin-mono-fosforic  –  AMP  –  ciclic,  activarea  sa  fiind  un  proces
dependent de protein-kinaz?. Protein-kinaza ac?ioneaz? prin fosforilare,  în
activarea de scurt? sau sinteza de lung? durat? a proteinelor  implicate  în
controlul steroidogenezei.
   Excesul  de  ICSH  (Intersti?ial  Cells  Stimulating  Hormone)  determin?
sc?derea num?rului de receptori membranari, desensibilizeaz?  adenil-ciclaza
?i depreseaz? (inhib?) sinteza hormonilor testiculari.  Prolactina  provoac?
sinteza receptorilor ICHS.
   Hormonii androgeni determin?  cre?terea  organelor  genitale  înainte  de
pubertate, a glandelor anexe, dimortismul ?i comportamentul sexual.
   Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ  s?  r?spund?  la  FSH,  men?in
troficitatea  tubilor   seminiferi   ?i   a   liniei   seminale,   asigurând
spermiogeneza.
   De la locul sintezei, testosteronul este drenat de  vasele  limfatice  ?i
venoase în circula?ia sistematic?, sau este transportat în tubii  seminiferi
printr-un sistem specific de transport.
   Celulele Sertoli transform? testosteronul în 5-alfa dehidrotestosteron ?i
androstan-3alfa-17betadiol; androgenii ?i FSH  stimuleaz?  celulele  Sertoli
s? produc?  protein?  de  legare  a  androgenilor  care  este  secretat?  în
lichidul tubului seminifer,  având  rolul  de  a  transporta  androgenii  ?i
spermii prin acest fluid la epididim.
   Este cunoscut, c? epididimul resoarbe cea mai  mare  parte  a  lichidului
secretat  de  tubii  seminiferi  care  a  transportat  spermii  prin   c?ile
spermatice   intra-testiculare;   aceast?   resorb?ie   este   reglat?    de
concentra?ia androgenilor din lichidul seminifer  ?i  nu  de  cea  sanguin?.
Unii  componen?i  specifici  din  plasma  seminal?  (inozitolul,   gliceril-
fosforil-colina) sunt secreta?i de epididim sub  ac?iunea  androgenilor  din
sânge.
   Testosteronul intr? în celula secretoare a glandei anexe,  în  citoplasma
c?reia este transformat în 5-alfa dehidrotestosteron înainte de  legarea  la
un receptor citoplasmatic; complexul  steroid-receptor  este  translocat  în
nucleu, reac?ioneaz? cu situsul acestor ?i modific?  activitatea  cromatinei
nucleare. În  acest  mod  androgenii  regleaz?  producerea  unor  componente
specifice ale plasmei seminale, cum ar fi fructoza ?i acidul citric.
   Androgenii au efect general, anabolizat asupra metabolismului masculilor,
ac?ionând asupra dezvolt?rii maselor musculare prin re?inerea azotului.

Rolul organelor anexe ale aparatului genital mascul

   Anexele  aparatului  genital  sunt:  glandele  bulbo-uretrale,  prostata,
veziculele seminale, canalele deferente ?i uretra pelvin?.
   Canalele deferente sunt organe musculare ?i tubulare ce îndeplinesc rolul
de conducere a spermatozoizilor de la epididim spre  uretr?;  prin  secre?ia
unui fluid contribuie la ejaculare, iar prin por?iunea  terminal?  dilatat?,
care este prezent? la arm?sar, taur, berbec ?i câine, îndeplinesc un rol  de
stocare a spermatozoizilor.  Ampulele  canalelor  deferente  se  deschid  în
uretr? împreun? cu canalul excretor al  veziculei  seminale  de  pe  aceea?i
parte, alc?tuind canalul ejaculator.
   Glandele bulbo-uretrale sunt mici ?i rotunjite la arm?sar, taur ?i berbec
?i foarte dezvoltate la  vier.  Înaintea  împreun?rii  secre?ia  produs?  de
glandele  bulbo-uretrale  ?i  de  glandele  Littre  realizeaz?  îndep?rtarea
impurit??ilor ?i a pic?turilor de  urin?  din  uretr?  ?i  umeze?te  glandul
penisului, facilitând intromisiunea.
   La vier glandele bulbo-uretrale produc o secre?ie  foarte  vâscoas?  care
devine  lipicioas?  ?i  cap?t?  aspect  gelatinos  în  contact  cu  secre?ia
seminal?; în  monta  natural?  ea  împiedic?  refularea  spermei  din  uter,
constituind un “dop biologic” în canalul cervical.
   Prostata este alc?tuit? din 2 por?iuni (corp ?i partea diseminat?) ?i are
o secre?ie apoas?. Secre?ia prostatei ?i a veziculelor seminale se  amestec?
cu spermatozoizii ?i  formeaz?  în  cea  mai  mare  parte  plasma  seminal?.
Secre?ia prostatic? are  un  rol  important  în  biologia  spermatozoizilor.
Spermatozoizii imobili în testicul, în contact cu secre?ia glandelor  anexe,
ajung la mobilitatea maxim? sub influen?a secre?iei prostatice.
   În compozi?ia acestei secre?ii se  g?se?te  o  baz?  azotat?  (spermina),
lecitin? ?i corpi alcaloizi. Secretul prostatic  con?ine  enzime,  substan?e
minerale,  cantit??i  mici  de  zah?r  ?i  substan?e   biologic   active   –
prostaglandine (PG) ?i vasopresin? care favorizeaz? contrac?iile uterine  ?i
deci, transportarea spermatozoizilor în c?ile genitale femele.
   În afar? de acestea,  în  secretul  glandei  prostatice  se  mai  con?ine
cantit??i considerabile de acid citric zinc ?i  antiaglutinine  –  substan?e
proteice ce ap?r? spermatozoizii de aglutinare.
   Veziculele seminale sunt situate lateral de ampulele canalelor  deferente
?i în apropierea gâtului vezicii urinare, sunt saciforme la arm?sar ?i  vier
?i au aspect doselat la rumeg?toare.  Secre?ia  seminal?  con?ine  fructoz?,
acid citric, proteine, enzime, potasiu ?i altele, care  sunt  indispensabile
în  metabolismul  spermatozoizilor.  Fructoza  care  constituie   substratul
energetic necesar metabolismului  anaerob  al  celulei  spermatice  este  în
cantitate mare în secre?ia seminal? de la taur ?i berbec; mic?  la  vier  ?i
arm?sar, lipse?te complet la câine.
   La  arm?sar  secre?ia  seminal?  gelatinoas?  încleie  canalul  cervical,
prevenind în a?a fel refularea spermei din uter.

Reglarea neuroendocrin? a func?iei sexuale la masculi

   Spre deosebire de femele, la care func?ia  de  reproduc?ie  se  manifest?
periodic, sub forma unor  cicluri  de  c?lduri,  la  reproduc?torii  masculi
func?ia de reproduc?ie este continu?.
   Primele semne ale activit??ii sexuale la masculi apar timpuriu ?i constau
în efectuarea  saltului  pe  alte  animale  din  lot,  indiferent  de  sexul
acestora. Mai târziu apare preferin?a pentru femelele în  c?lduri.  Momentul
maturit??ii sexuale este considerat atunci când în sperm? se  g?sesc  game?i
maturi. Activitatea reproductiv? este condi?ionat? de  manifestarea  normal?
a reflexelor sexuale.
   La  masculi,  ca  ?i  la  femele  atât  func?ia  de  reproduc?ie  cât  ?i
comportamentul  sexual  sunt  dirijate  de  sistemul  neuroendocrin.  Ambele
influen?e, nervoas? ?i umoral?, stau  în  leg?turi  reciproce  ?i  multiple.
Centrul principal al celor dou? dirij?ri este diencefalul care  influen?eaz?
activitatea axei hipotalamo-hipofizare. Excita?iile nervoase pornesc  direct
din encefal spre organele sexuale. Activitatea sexual? a diencefalului  este
influen?at? de cortex, care se afl? în permanen?? sub  efectul  excita?iilor
interne ?i  externe.  Excita?iile  care  se  repet?  cu  regularitate  devin
dinamic stereotipe, l?sând urme în cortex. La  repetarea  excita?iilor  apar
r?spunsuri, sub forma unor reflexe condi?ionate. Sub influen?a  androgenilor
î?i fac apari?ia dou? câmpuri nervoase. Primul este centrul libidoului  care
reac?ioneaz? sub efectul androgenilor.  Centrul  libidoului  la  masculi  se
deosebe?te de cel al femelelor, printr-o activitate  permanent?.  Al  doilea
câmp nervos sau centru este situat în  diencefal.  Activitatea  acestuia  nu
este specific? sexului ?i face parte din mecanismul  circuitului  func?ional
sexual.
   Condi?ia apari?iei reflexelor  sexuale  este  aceea  ca  în  organism  s?
circule cantit??i  optime  de  androgeni,  care  s?  determine  o  stare  de
excita?ie a centrului libidoului. A?a cum se ?tie  reflexele  se  împart  în
înn?scute (necondi?ionate) ?i dobândite (condi?ionate).
   Reflexele necondi?ionate se manifest? prin tendin?a  de  împreunare  care
este caracteristic?  tuturor  organismelor.  Peste  reflexele  înn?scute  se
suprapun cele  dobândite,  care  intensific?  sau  tempereaz?  manifest?rile
activit??ii sexuale.
   Ac?iunea reflexelor condi?ionate se realizeaz? cu ajutorul analizatorilor
vizuali, auditiv, olfactotactili. Pe aceste  c?i  activitatea  sexual?  este
intensificat?.
   La realizarea reflexelor sexuale particip? aparate receptoare, senzitivo-
senzoriale,  cu  localizare  în  organele  genitale,  care  sunt  bogate  în
termina?ii nervoase.
   Termina?iile senzitive reac?ioneaz? la excita?iile pe  care  le  transmit
sistemului nervos central, cele motoare provoac? contrac?ii  musculare,  iar
cele  secretoare  determin?  eliberarea  secre?iei   glandelor   anexe   ale
aparatului genital.
   Transmiterea la scoar?? a diferitor impulsuri din mediul ambiant (lumina,
temperatura, vederea unei femele în c?lduri etc.) se realizeaz? cu  ajutorul
organelor de sim? (al  v?zului,  mirosului,  auzului  ?i  sim?ului  tactil).
Excitan?ii meidului extern produc impulsuri care se transmit pe aceste  c?i:
la scoar?? ?i ac?ioneaz? asupra unui  mecanism  de  excita?ie  central,  dar
numai când acesta este sensibilizat de hormonii androgeni.
   De la nivelul scoar?ei pleac? impulsuri nervoase  la  hipotalamus,  fiind
stimulat? eliberarea factorilor  declan?atori  RF  (Releasing  Factors).  În
acest fel celulele  hipofizei  anterioare  sunt  stimulate  pentru  secre?ia
hormonilor FSH ?i ICSH.
   Hormonul  ICSH  (Intersti?ial  Cells  Stimulating   Hormone)   stimuleaz?
secre?ia celulelor intersti?iale Leydig, respectiv  secre?ia  de  androgeni,
hormoni care men?in reactivitatea sistemului nervos ?i stabilesc  un  anumit
grad  de  excitabilitate.  Androgenii  preg?tesc  epiteliul  germinativ   s?
r?spund?  la  FSH,  men?in  troficitatea  tubilor  seminiferi  ?i  a  liniei
seminale, fiind indispensabili unei  spermiogeneze  normale,  contribuie  la
transportul  spermiilor  ?i  la  copulare.  Hormonii   androgeni   determin?
cre?terea organelor  genitale  înainte  de  pubertate,  a  glandelor  anexe,
dimorfismul ?i comportamentul sexual.
   FSH-ul  este   implicat   în   dezvoltarea   stadiilor   incipiente   ale
spermiogenezei,  aceasta  fiind  coordonat?  de   androgeni;   testosteronul
asigur?  diviziunea  reduc?ional?   a   spermiocitelor   primare,   formarea
spermidelor incipiente ?i apoi a spermiilor; balansa  FSH-ICSH  –  androgeni
men?ine continuitatea spermiogenezei.
   Ocitocina, hormon al hipotalamusului, determin?  contrac?ia  musculaturii
netede a canalelor seminale  la  fiecare  7-8  secunde,  asigurând  migra?ia
spermiilor prin tubii seminiferi ?i tranzitul epididimar al  game?ilor,  iar
în  timpul  actului  sexual  contrac?iile  musculaturii  netede   a   c?ilor
spermatice ?i ale glandelor anexe asigur? eliminarea spermei (ejacularea).
   Prin urmare, hormonii constituie o verig? importan?? în  lan?ul  regl?rii
nervoase a proceselor sexuale.  În  afar?  de  hormonii  hipofizari  ?i  cei
testiculari, în  procesul  de  reproduc?ie  la  masculi  particip?  ?i  al?i
hormoni ca:  hormonii  secreta?i  de  suprarenal?,  epinefrina  care  reduce
concentra?ia ?i mobilitatea spermiilor, tiroxina care  are  efect  favorabil
asupra  libidoului  sexual,  în  timp  ce  tiroidectomia  suprim?  procesele
sexuale.
   Activitatea glandelor endocrine  depinde  de  sistemul  nervos.  Datorit?
interac?iunii reciproce a sistemului nervos ?i celui endocrin este  posibil?
declan?area actului sexual.

Actul sexual (monta, copula?ia sau coitul)

   Actul sexual reprezint? un proces  complicat  de  interac?iune  reciproc?
care const? în împreunarea a  doi  reproduc?tori  de  sexe  opuse,  în  urma
c?reia sperma masculului este depus? în aparatului  genital  feminin.  Actul
montei este asigurat de  un  mecanism  neuroendocrin,  la  baza  c?ruia  st?
desf??urarea reflexelor sexuale  necondi?ionate  peste  care  s-au  suprapus
reflexele condi?ionate.
   Totalitatea  reflexelor  sexuale  necondi?ionate  constituia   instinctul
sexual. Acesta se manifest? odat? cu apari?ia maturit??ii sexuale  –  moment
în care încep s? fie eliminate de pe  ovar  ovule  mature  ?i  din  testicul
spermatozoizii fertili.
   Reac?ia organismului la hormonii  sexuali  se  exprim?  prin  dorin?a  de
împreunare, în urma c?reia are loc actul de copula?ie.
   Stimulii senzoriali externi (insola?ia,  temperatura,  lumina,  semnalele
acustice, olfactive ?i tactile  emise  de  masculi  ?i  femele  în  c?lduri,
aspectele cantitative ?i calitative  ale  nutri?iei  ?i  altele)  ac?ioneaz?
asupra   sistemului   nervos   ?i   hipotalamusului,   antrenând   mecanisme
neuroendocrine  care  stau  la  baza  form?rii  ?i  manifest?rii  reflexelor
sexuale.

Reflexele sexuale

   Reflexele sexuale la  majoritatea  animalelor  se  succed  în  urm?toarea
ordine:  reflexul  de  erec?ie,   de   îmbr??i?are,   de   împerechere   sau
intromisiune ?i de ejaculare, toate  acestea  fiind  precedate  de  c?utarea
partenerilor (reflexul de apropiere).

Reflexul de apropiere

   C?utarea partenerilor  se  face  prin  semnale  caracteristice  emise  de
femelele care transmit informa?ii despre  starea  lor  de  receptivitate  ?i
ating masculii. Un rol important în contactul dintre masculi  ?i  femele  îl
au  semnalele  olfactive  datorit?  feromonilor,  care   determin?   mirosul
specific al femelelor în stadiul de excita?ie  al  ciclului  sexual.  Pentru
recunoa?terea  partenerilor   fona?ia   ?i   audi?ia   constituie   mijloace
deosebite.
   La majoritatea speciilor, în  cadrul  reflexului  de  apropiere  masculii
adulmec? perineul ?i vulva femelelor, iar mirosul specific estral  determin?
arm?sarul, taurul ?i berbecul s? adopte  o  postur?  caracteristic?:  înal??
capul ?i ridic? buza superioar? dup? care  treptat  se  excit?,  se  produce
erec?ia ?i se elimin? o cantitate mic? de secre?ie anex?.
   Începând cu  estrul,  femelele  prezint?  o  toleran??  sporit?  fa??  de
masculi, se afl? în  apropierea  lor,  dar  la  tentativele  de  montare  se
îndep?rteaz? sau  îi  atac?  cu  agresivitate.  Femelele  în  c?lduri  devin
receptive, iar la apropierea masculilor adopt? de regul? o pozi?ie  campat?,
ridic? coada ?i a?teapt? lini?tite monta.
   În func?ie de specie reflexul  de  apropiere  este  cel  mai  evident  la
arm?sar, care manifest? stare de agita?ie puternic?, nechez?turi  frecvente,
adulmecarea regiunii vulvare, contact nazo-nazal timp de aproximativ  câteva
minute; uneori arm?sarul mu?c? iapa.
   Berbecul se apropie de oaia în c?lduri, o abordeaz? prin lovituri  u?oare
cu capul ?i apoi, în regiunea abdominal?, cu unul din membrele anterioare.
   Vierul se plimb? în jurul scroafei în c?lduri,  o  împinge  mai  ales  în
regiunea flancului, scoate groh?ituri caracteristice,  realizeaz?  frecvente
contacte nazo-nazale ?i nazo-vulvare ?i saliveaz? abundent, pe m?sur? ce  îi
cre?te treptat starea de excita?ie sexual?.
   La  taur  reflexul  de  apropiere  se  manifest?  prin  mugete  repetate,
saliva?ie ?i adulmecarea regiunii vulvare.

Reflexul de erec?ie

   Erec?ia este reflexul sexual care î?i are sediul  în  m?duva  sacral?  cu
contribu?ia   scoar?ei   cerebrale   ?i   a   sistemului    neuro-vegetativ.
Componentele  nervoase  parasimpatice  care  contribuie  la   erec?ie   sunt
constituite din ramurile ventrale ale primelor 3 perechi de  nervi  sacrali,
din  nervul  splanhnic  pelvin  (cu  rol  în  vasodilata?ie   ?i   relaxarea
retractorului penian) al nervului pudend; ace?ti nervi stimuleaz?  dilatarea
arterelor pelvine ?i împiedic? returul sângelui venos din penis.
   Erec?ia este asigurat? de afluxul sanguin  în  cei  doi  corpi  caverno?i
penieni ?i ?esutul spongios al  uretrei,  dilatarea  sinusurilor  cavernoase
fiind facilitat? de încetinirea circula?iei  de  întoarcere  realizat?  prin
contrac?ia musculaturii netede  a  corpilor  caverno?i,  ischiocaverno?i  ?i
bulbospongio?i.
   La  taur  în  timpul  erec?iei,  mu?chiul  ischiocavernos   produce   4-5
contrac?ii care pompeaz?, ridicând  presiunea  intrapenian?  a  sângelui  la
14000mm ai coloanei de mercur.
   Exteriorizarea penisului la rumeg?toare ?i suine se produce ca  urmare  a
desfacerii “S”-ului penian.
   Structura diferit? a penisului la arm?sar face ca  presiunea  maxim?  din
corpii caverno?i s? fie de numai 1000mm coloan? de mercur.
   La câine erec?ia  este  ajutat?  de  contrac?ia  sfincterului  vulvar  al
c??elei (?esut erectil vestibular) care urmeaz? intromisiunii  ?i  efectului
de pompare al mu?chiului ischiocavernos.
   Timpul necesar erec?iei depline depinde  de  tipul  organului  copulator,
fiind îndelungat la tipul musculo-cavernos (arm?sar ?i câine)  ?i  scurt  la
tipul fibro-elastic (rumeg?toare ?i vier).

Reflexul de îmbr??i?are

   Const?  în  saltul  masculului  pe  femela  în  c?lduri  ?i   cuprinderea
flancurilor ei cu  membrele  anterioare.  Arm?sarii  ?i  vierii  prezint?  o
manifestare intens? a reflexului de cuprindere pe când la berbeci  ?i  tauri
acest reflex este mai pu?in evident. Fiind  un  reflex  nespecific  masculii
efectueaz? salturi pe femele care nu  sunt  în  c?lduri,  al?i  masculi  sau
manechine. Acest reflex se produce numai în cazul în care masculul se  poate
sprijini  pe  trenul  posterior.  În  cazul  unor  tulbur?ri  ale   trenului
posterior (afec?iuni ale bazinului, articula?iilor, afec?iuni  podale  etc.)
masculul nu poate efectua saltul pe femel?.
   Concomitent cu reflexul de salt ?i îmbr??i?are începe s? se manifeste  ?i
reflexul de împreunare.

Reflexul de împreunare

   Numit ?i reflexul de intromisiune sau coitul, el  face  parte  din  grupa
reflexelor necondi?ionate ?i const? în  introducerea  penisului  în  vaginul
femelei.  Intromisiunea  este  condi?ionat?  de  erec?ie   ?i   salt.   Dup?
introducerea penisului în vagin, prin efectuarea unor  mi?c?ri  de  trecere,
organul  copulator  percepe  prin  termina?iile  nervoase  de  pe  suprafa?a
glandului excita?iile termice ?i de presiune.
   Aceste  senza?i  provoac?  pe  cale  reflex?  ejacularea  prin  excitarea
centrului ejacul?rii.
   Intromisiunea penisului în vagin este  înlesnit?  de  pozi?ia  campat?  a
femelei, de mucusul de c?lduri care tapeteaz? pere?ii vaginului, cât  ?i  de
secre?iile glandelor anexe ale aparatului genital mascul.

Reflexul de ejaculare

   Reflexul de ejaculare se produce în  urma  intromisiunii  ?i  const?  din
eliminarea spermei în c?ile genitale.
   Stimulii care ini?iaz? ejacularea pornesc de la gland, cei  termici  sunt
esen?iali la rumeg?toare, iar  presiunea  exercitat?  de  organul  copulator
femel  este  caracteristic?  necesar?  pentru  vier,   câine   ?i   arm?sar.
Contrac?iile succesive de tip peristaltic ini?iate la epididim ?i  propagate
de-a lungul canalului deferent împing treptat masa  seminal?  depozitat?  la
nivelul epididimului sau ampulelor canalelor deferente  pân?  la  expulzarea
ei în  mediul  exterior.  Concomitent,  componentele  musculare  netede  din
pere?ii glandelor anexe se contract? ?i  evacueaz?  con?inutul  acestora  în
uretr?.
   Nervii simpatici care controleaz? ejacularea  provin  din  perechile  2-5
lombari, sunt  nervii  pudenzi,  hipogastrici  ?i  plexul  pelvin;  reflexul
ejacul?rii este stimulat de termina?iile nervoase din glandul penian.
   În timpul ejacul?rii încep s? func?ioneze  succesiv  glandele  anexe  ale
aparatului  genital.  Ini?ial,  dup?  reflexul  de  erec?ie  se  elimin?   o
cantitate mic? de secre?ie produs?  de  glandele  mucoasei  uretrale  ?i  de
glandele bulbo-uretrale. Dup? secre?ia bulbo-uretral? se elimin?  con?inutul
epididimului  –  masa  de  spermatozoizi,  care  se  amestec?  cu   lichidul
prostatic ?i,  în  sfâr?it,  se  elimin?  secre?ia  veziculelor  (glandelor)
seminale.
   Ejacularea poate fi sincron? ?i asincron?.
   La rumeg?toare ejacularea se declan?eaz?  sincron,  adic?  toate  p?r?ile
componente ale spermei se elimin? în acela?i timp.
   La arm?sar, câine ?i vier ejacularea  se  produce  asincron:  ini?ial  se
elimin? secretul glandleor uretrale ?i bulbo-uretrale, ulterior  se  elimin?
masa de spermatozoizi  amestecat?  cu  secretul  glandei  prostata  ?i  spre
sfâr?itul ejacul?rii se elimin? secretul  glandelor  seminale  care  împinge
sperma în coarnele uterine; transformându-se  într-o  mas?  gelatinoas?,  la
monta natural? secre?ia seminal? împiedic?  refularea  spermei,  constituind
un dop cleios biologic la nivelul lumenului cervical.

                         Reflexele sexuale la femele

   Principalul mecanism fiziologic de  reglare  a  algoritmului  genetic  al
reproduc]iei animalelor este instinctul sexual. Instinctul sexual  (genetic)
se instaleaz? odat?  cu  maturitatea  sexual?  ?i  se  manifest?  în  timpul
stadiului  de  excita?ie  al  ciclului  sexual  printr-un  lan?  de  reflexe
necondi?ionate.
   În succesiunea lor, ordinea reflexelor sexuale la femele este urm?toarea:
  1. Reflexul erec?iei const? în modificarea morfofiziologic? a  aparatului
     genital înainte de mont? (coit).  Prin  erec?ie  se  produc  procesele
     indispensabile pentru  a  putea  efectua  actul  sexual.  La  femelele
     animalelor domestice erec?ia se materializeaz? în tumefierea  corpilor
     caverno?i ai clitorisului, tumefierea vulvei  ?i  hiperemia  activ?  a
     mucoaselor vaginului ?i cervixului, în urma afluxului sanguin. Cecumul
     se întredeschide. Evolueaz? semnele estrului.
  2. Reflexul de apropiere  (locomotor)  se  caracterizeaz?  prin  c?utarea
     partenerilor ?i atragerea masculilor. C?utarea masculilor se face prin
     semnele caracteristice,  care  dau  indica?ii  asupra  st?rii  lor  de
     recep?ionare. Femela manifest?  «ritualul  de  îngrijire»  (mirosirea,
     lingerea, mu?c?turile, jocul ?i lupta, atitudinea corporal?). Reflexul
     de apropiere dup? timp  coincide  cu  debutul  fenomenului  excita?iei
     sexuale ?i treptat se schimb? cu reflexul de îmbr??i?are.
  3. Reflexul de îmbr??i?are (maunting) se  caracterizeaz?  prin  încerc?ri
     dese de a înf?ptui saltul pe alte  femele  (sau  masculi)  ?i  fixarea
     corpului lor cu membrele anterioare. Femela se las?  s?ltat?  de  alte
     femele, dar nu admite saltul masculului. Reflexul culmin? cu fenomenul
     de excita?ie sexual?.
  4. Reflexul de împerechere (de  copula?ie,  coitul),  se  manifest?  prin
     contractarea ritmic? a unor  grupe  de  mu?chi  ?i  îndoirea  coloanei
     vertebrale. Femela se afl? într-o stare de  excita?ie  sexual?  foarte
     înalt?. Clinic se remarc? nu numai  mi?c?rile  de  copula?ie,  dar  ?i
     luarea unei pozi?ii favorabile actului sexual. Reflexul  se  manifest?
     numai în timpul c?ldurilor ?i se încheie cu ejacularea.
  5. Reflexul de ejaculare la femele decurge în dou? faze. În prima faz? se
     elimin? secretul glandelor vestibulare ?i  vaginale.  Faza  a  doua  a
     ejacul?rii  coincide  cu  momentul  orgasmului.  În  acest  timp  apar
     contrac?iile  peristaltice,  tetanice  ale  uterului  ?i   cervixului;
     mucusul estral este aruncat din corpul uterin; la rumeg?toare  mucusul
     estral se scurge din abunden?? la fundul boltei vaginale.
   La  manifestarea  reflexelor  sexuale  particip?  diferite  regiuni   ale
sistemului  nervos  central  ?i  vegetativ,  glande  endocrine  ?i   factori
umorali. Valori  sporite  de  estrogeni  în  circuitul  sanguin  favorizeaz?
instalarea dominantei sexuale în  scoar?a  cerebral?.  În  acest  caz  toate
sistemele  organismului  sunt  mobilizate   la   înf?ptuirea   func?iei   de
înmul?ire. Este important  de  men?ionat  însemn?tatea  practic?  a  acestui
proces. În timpul dominantei sexuale la femele u?or  se  formeaz?  reflexele
condi?ionate la mediul extern.  Astfel,  vacile  deseori  manifest?  reac?ia
sexual? pozitiv? fa?? de operatorii pentru  îns?mân?area  artificial?.  Sunt
cunoscute  cazuri,  când  iepele  ?i  vacile  care  mai  înainte   au   fost
îns?mân?ate, vin singure la  punctul  pentru  îns?mân?area  artificial?.  Cu
u?urin?? se formeaz? reflexe condi?ionate fa?? de masculii încerc?tori.

Tipurile de  mont?  la  diferite  specii  de  animale  ?i  particularit??ile
actului sexual

   Dup? specificitatea actului de mont?  ?i  locul  de  depunere  a  spermei
exist?:
   - animalele  cu  îns?mân?are  natural?  de  tip  vaginal,  caracteristic
     rumeg?toarelor;
   - animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, exist?  la  cabaline,
     suine ?i carnivore.
   La animalele rumeg?toare, în urma montei, sperma este depus?  la  nivelul
vaginului.  Datorit?  contrac?iilor  uterine  antiperistaltice  de  aspirare
circa 5% din spermatozoizi p?trund  în  canalul  cervical  ?i  uter.  Restul
spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai viguro?i pot trece prin cervix.
   La  animalele  cu  îns?mân?are  natural?  de  tip  vaginal  se   constat?
urm?toarele caracteristici:
   . actul montei are o durat? redus?: 2-5 secunde la ovine ?i 5-10 secunde
     la taurine;
   . func?ia glandelor anexe ale aparatului genital mascul ?i ejacularea se
     desf??oar? sincron;
   . volumul este redus (1-3 ml  la  berbec  ?i  4-5  ml  la  taur),  fiind
     concentrat? în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml  la  berbec  ?i  0,8-1,2
     mlrd/ml la taur).
   La animalele cu îns?mân?are  natural?  de  tip  uterin,  sperma  în  urma
coitului, nimere?te în  corp  ?i  coarnele  uterine.  La  aceste  specii  se
constat? urm?toarele:
   . actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine,
     pân? la 45 minute la câini);
   . glandele  anexe  genitale  mascule  func?ioneaz?  succesiv  în  timpul
     coitului, prin urmare ejacularea este asincron?;
   . volumul spermei este mare (la arm?sar 50-100ml, la vier 200-400ml,  la
     câine 2-18ml) cu o concentra?ie redus? a spermatozoizilor).
   La taurine actul montei const? în cabrare, îmbr??i?are ?i efectuarea unor
mi?c?ri  de  explorare  cu  penisul  de  mic?  amplitudine;   imediat   dup?
realizarea contactului  cu  mucoasa  vulvar?,  tarul  execut?  intromisiunea
printr-o penetrare violent?  ?i  un  salt  cu  tot  corpul,  concomitent  cu
ejacularea. Aceasta se produce la 1  secund?  dup?  contactul  penisului  cu
mucoasa vaginal?, eliminarea spermei având  o  durat?  de  0,3  secunde.  În
timpul ejacul?rii glandul penian se r?suce?te u?or  sau  descrie  o  rota?ie
complet? de 360( în sensul invers acelor de ceasornic ?i  cu  o  amplitudine
de 6 cm în diametru. Dup? ejaculare urmeaz? retragerea  promt?  a  penisului
?i coborârea lui.
   Berbecul face saltul, execut?  câteva  mi?c?ri  de  penetrare  cu  trenul
posterior, apoi  coboar?;  se  produc  astfel  mai  multe  salturi  înaintea
intromisiunii  propriu-zise,  eviden?iate  printr-o  mi?care  de   penetrare
violent? ?i profund? a trenului posterior ?i a întregului corp.
   Datorit? erec?iei la berbec  apendicele  vermiform  al  penisului  devine
rigid, dilata?ia uretrei de  la  baza  acestuia  se  umple  cu  sperm?,  iar
materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorit? îngustimii  meatului
urinar, jetul fiind orientat spre cervix.
   La arm?sar actul montei se caracterizeaz? prin efectuarea unor mi?c?ri de
copulare caracteristice, începute imediat dup? intromisiune, cu o durat?  de
pân? la 1 minut  ?i  culminate  cu  ejacularea,  care  se  eviden?iaz?  prin
mi?c?rile ritmice ale cozii sau contrac?ia ritmic? a sfincterului anal.  Cea
mai mare parte din sperm? este depus? în uter, întrucât procesul uretral  al
penisului p?trunde profund intracervical. Restul de sperm?, r?mas  în  vagin
este împins de asemenea, în uter prin mi?c?rile  de  copula?ie  pe  care  le
efectueaz? penisul, asem?n?toare ale unui piston într-un cilindru.
   În timpul montei la  iap?  se  constat?  o  presiune  negativ?  în  uter,
realizat?  printr-o  inspirare   adânc?   la   intromisiune   ?i   ridicarea
abdomenului, capabil s? aspire circa 80ml de lichid prin  cervixul  relaxat.
Imediat dup? coit, în vaginul iepelor se mai  pot  recupera  10-15ml  sperm?
din cei 50-100ml ejacula?i.
   Copula?ia dureaz? mai mult timp la vier; dup? salt, acesta  efectueaz?  o
serie de mi?c?ri de  c?utare  a  vulvei  cu  penisul  aflat  într-o  erec?ia
par?ial?. Intromisiunea  eviden?iaz?  mi?c?ri  viguroase  de  copula?ie.  Pe
toat? durata ejacul?rii vierul este imobil,  lini?tit,  îmbr??i?eaz?  reflex
?i foarte strâns  cu  membrele  anterioare  femela.  Extremitatea  liber?  a
penisului traverseaz? creasta care delimiteaz? vaginul anterior  de  cervix,
se inser? în conductul spiralat endocervical, unde  r?mâne  blocat  datorit?
corpilor caverno?i din timpul ejacul?rii.
   Actul sexual la câine prezint? dou? etape distincte. Prima, cu  o  durat?
de câteva minute, const? în realizarea intromisiunii  pe  seama  rigidit??ii
asigurate de osul penian (erec?ia prematur? compromite  intromisiunea)  apoi
în efectuarea unor  mi?c?ri  viguroase  a  trenului  posterior,  care  induc
erec?ia  deplin?  a  bulbilor  penieni  ce  împiedic?  retragerea  organului
copulator mascul din c?ile genitale ale c??elei; frac?iunea  spermatic?  din
ejaculat este eliminat? în circa 80 secunde, marcând sfâr?itul  primei  faze
a actului sexual.  Etapa  a  doua  dureaz?  3-45  minute  în  care  cei  doi
parteneri se afl? în pozi?ie  crup?  la  crup?.  Adoptarea  acestei  pozi?ii
determin?  r?sucirea  cu  180  grade  înapoia  osului  penian,   fapt   care
accentueaz? turgescen?a  penisului  prin  împiedicarea  evacu?rii  sângelui;
decuplarea  se  realizeaz?  numai  dup?  relaxarea  vulvei  ?i  a   corpilor
vestibulari.

                           Îns?mân?area animalelor

   La reproducerea  animalelor  se  folosesc  dou?  metode  de  îns?mân?are:
natural? ?i artificial?.
   La îns?mân?area natural? cresc?torul alege ?i  potrive?te  reproduc?torii
?i asigur? condi?iile necesare pentru  actul  montei  masculului  cu  femela
respectiv?. La îns?mân?area artificial? actul montei (coitul)  nu  are  loc:
sperma este depus? în aparatul genital femel cu  ajutorul  unor  instrumente
speciale.

Sistemele de mont?

   Actul sexual la animale  poart?  denumirea  de  mont?  sau  coit.  Pentru
realizarea montei sunt necesare  urm?toarele  condi?ii:  femela  s?  fie  în
c?lduri ?i s? accepte masculul: masculul s? fie capabil de a  efectua  actul
copulator, adic? s? prezinte poten?? sexual?. În acest sens, el  trebuie  s?
manifeste în mod corect reflexele sexuale.
   Monta cunoa?te mai multe sisteme dintre care  mai  folosite  sunt:  monta
liber? ?i monta dirijat?.
   Monta dirijat? (monta de mân?). La acest sistem de  mont?  reproduc?torii
masculi se ?in separat de femele, care în  perioada  de  c?lduri  sunt  duse
pentru a fi montate. Actul montei se face în prezen?a ?i  sub  supravegherea
atent?  a  personalului  calificat.  Cu  acest  prilej  se  face  potrivirea
perechilor ?i se apreciaz? starea  de  s?n?tate  a  organelor  genitale  ale
femelelor în c?lduri, pentru a evita  îmboln?virea  masculilor.  Înainte  de
actul montei organele genitale ale femelelor se spal? cu ap? cald?,  iar  la
iap? coada se înf??oar? cu o band? de tifon ?i se d? într-o parte.
   Pentru buna desf??urare a activit??ii de  reproducere  prin  sistemul  de
mont?  dirijat?   este   important?   alegerea   momentului   optim   pentru
îns?mân?are. În acest scop se folosesc masculii încerc?tori sau alte  metode
de eviden?iere a femelelor în c?lduri.
   Vacile se monteaz? imediat ce au fost  depistate  în  c?lduri  cu  taurul
încerc?tor sau pe baza comportamentului sexual ?i  a  semnelor  clinice.  De
obicei, la vaci se practic? o singur?  mont?  într-o  perioad?  de  c?lduri.
Dac? dup? mont? c?ldurile persist?, la 10-12 ore monta se repet?.
   Monta dirijat? la oi este superioar? celorlalte sisteme de mont?, fiindc?
reproduc?torul este admis s? efectueze monta numai  la  oile  ce  i-au  fost
repartizate prin programul de  ameliorare  stabilit  dinainte;  descoperirea
oilor în c?lduri se face diminea?a ?i seara  cu  berbecii  încerc?tori,  iar
monta se efectueaz?  imediat  în  boxa  berbecului  ales,  f?r?  interven?ia
îngrijitorului. La oile cu coad? lat? (Karacul)  este  necesar?  interven?ia
îngrijitorului, care ridic? coada oii, pentru ca berbecul s? o poat?  monta.
Dac? perioada de c?lduri se prelunge?te, monta se repet? la 12-18 ore.
   Pentru monta  natural?  dirijat?,  depistarea  corect?  a  scroafelor  în
c?lduri prezint? o importan?? deosebit?. Depistarea  scroafelor  în  c?lduri
se face cu ajutorul  vierilor  încerc?tori,  care  sunt  adu?i  pe  culoarul
dintre boxe. Scroafele în c?lduri se apropie  de  marginea  boxei,  având  o
comportare caracteristic? ?i manifest? reflexul de imobilitate, la  care  se
adaug?  ?i  modific?rile  de  la  nivelul  organelor   aparatului   genital.
Scroafele în c?lduri, sunt introduse în boxa de mont?  la  vier,  unde  stau
pân? se termin? actul montei. Dac? c?ldurile se prelungesc, monta se  repet?
la 12-18 ore.
   Descoperirea iepelor în c?lduri se face  la  bara  de  încercare,  cu  un
arm?sar.
   Pentru  a  evita  accidentele,  iepele   înaintea   actului   montei   se
despotcovesc, apoi se procedeaz? la conten?ia  femelei  cu  dou?  platlonge,
iar pe buza superioar? se aplic? o iava?a. Arm?sarul programat pentru  mont?
este condus cu ajutorul a dou? pene de dou?  persoane  ?i  va  fi  l?sat  s?
efectueze saltul numai în momentul când penisul este în  erec?ie.  Având  în
vedere durata lung? a c?ldurilor, monta la iap? se repet?  tot  la  48  ore,
pân? când femela nu mai accept? arm?sarul.
   Momentul optim pentru îns?mân?area c??elelor se consider? ziua a 2-a a 4-
a dup? debutul c?ldurilor. Îns?  având  în  vedere  varia?iile  posibile  în
termenii producerii ovula?iilor,  c??elele  se  monteaz?  de  dou?  ori,  la
interval de 48 ore.
   La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg  5-8  femele.  în
efectivele de reproduc?ie se introduc animale pubere: femele la vârsta de 4-
5 luni ?i masculi în vârst? de  8  luni.  Animalele  se  între?in  în  cu?ti
individuale. Femela se introduce în cu?ca masculului. Dup?  coit  iepuroaica
se separ? de mascul ?i la 1 or? monta se repet?.  Un  mascul  poate  efectua
zilnic 2-3 monte.
   De?i spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp dat
masculii  pot  efectua  un  num?r  limitat  de  monte,  deoarece  ejacularea
frecvent? reduce intensitatea libidoului, volumul  ?i  concentra?ia  spermei
mai ales la masculii tineri. Datele asupra frecven?ei optime a  coitusurilor
la masculi în monta dirijat? sunt redate în tabelul urm?tor.

                                                                 Tabelul nr.


       Frecven?a montelor la masculii principalelor specii de animale


|Specia    |Masculi tineri                  |Masculi adul?i                  |
|          |Nr.              |Nr. femele/an|Nr.              |Nr. femele/an |
|          |monte/s?pt?mân?  |             |monte/s?pt?mân?  |              |
|Arm?sar   |2-5              |15-40        |3-12             |30-50         |
|Taur      |2-4              |20-60        |4-12             |60-100        |
|Vier      |2-4              |10-20        |4-10             |30-60         |
|Berbec    |6-12             |30-40        |6-24             |50-60         |
|Câine     |1-2              |20-40        |2-6              |30-88         |


   Monta liber?. În  cazul  acestui  sistem  masculii  se  ?in  împreun?  cu
femelele, pe care le monteaz? pe m?sur? ce acestea intr? în  c?lduri.  Acest
tip de mont? se efectueaz? f?r? controlul tehnic ?i, ca  atare,  prezint?  o
serie de dezavantaje ?i anume:
   . imposibilitatea ?inerii unor  eviden?e  zootehnice  corecte,  de  unde
     decurge inconvenientul  necunoa?terii  datei  montei  deci,  a  st?rii
     fiziologice al efectivelor, al adopt?rii unei alimenta?ii diferen?iate
     în func?ie de vârsta sarcinii, în??rcarea ?i  introducerea  la  timpul
     potrivit  al  femelelor  gestante  în   maternitate   ?i   cunoa?terea
     paternit??ii produ?ilor de concep?ie;
   . lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul montei,
     cum ar  fi  bruceloza  sau  orhiepididimita  infec?ioas?  a  ovinelor,
     vibrioza  sau  trichomonoza  genital?  a   bovinelor,   alte   virioze
     epiteliotrope genitale;
   . ob?inerea unor indici necorespunz?tori de reproduc?ie datorit?  lipsei
     totale a controlului calit??ii materialului seminal;
   . epuizarea sexual? a masculilor prin efectuarea unui  num?r  nera?ional
     ?i neuniform de monte: în reproducerea de tip liber, un taur  monteaz?
     fiecare femel? în c?lduri în medie de 1,73 ori ?i  realizeaz?  maximum
     10 monte pe zi;  un  berbec  realizeaz?  4,1  monte  la  fiecare  oaie
     receptiv? ?i pân? la 29 monte pe zi.
   Dintre avantajele montei libere se men?ioneaz?:
   - prezen?a permanent? a masculilor între femele permite descoperirea  la
     timp a acestora în c?lduri ?i efectuarea montelor repetate, asigurându-
     se prin aceasta un procent ridicat de fecunditate;
   - prezen?a masculului printre femele constituie pentru acestea un factor
     biostimulator.
   Variante ale montei libere sunt: la cai monta  în  coseac?  ?i  monta  în
padoc, iar la oi – monta în harem ?i monta pe clase.
   Monta în padoc – iepele destinate montei se  închid  în  padoc,  unde  se
introduce arm?sarul diminea?a ?i seara a  câte  dou?  ore.  Restul  timpului
arm?sarul se  între?ine  separat  de  iepe.  A?a  metod?  de  mont?  permite
folosirea masculilor de valoare înalt? pentru mont?.
   Monta în coseac? prevede între?inerea în herghelii a 20-25 iepe pentru un
arm?sar. Herghelia se afl? la p??une sub supravegherea  herghelegiului  care
î?i noteaz? data montei.
   Monta în harem se practic? în oierit ?i const? în formarea unor turme  de
40-50 de oi în care se introduce un singur berbec, l?sându-se  cu  oile  cel
pu?in dou? cicluri.